Adenomul de prostată este o boală care apare cu predilecție în perioada a treia de viață, cu predilecție după 60-65 de ani. Boala este prezentă doar la bărbați, întrucât doar ei au prostată.
“Adenomul de prostată este o creștere benignă, o hipertrofie benignă a prostatei, prostata, care este un organ nepereche, o glandă situată sub vezica urinară și, această creștere, această boală – pentru că adenomul de prostată este o boală – prostata este un organ, dar adenomul de prostată este o boală – apare cu predilecție în perioada a treia de viață. Sigur, doar la bărbați, întrucât doar ei au prostată. Nu există, după știința mea, niciun fel de predicție a apariției acestei boli, există în schimb, o grămadă de mituri populare care spun că o viață sexuală regulată, sau activă, ar duce mai degrabă , sau mai încet, sau ar încetini, sau ar preveni apariția prostatei. Nu există niciun fel de studii care să documenteze așa ceva, cum, de altfel nu există, după știința mea, niciun fel de regimuri alimentare sau diete care să prevină apariția acestei boli. Această creștere se datorează în primul rând unei influențe hormonale și se face sub, datorită testosteronului, care este hormonul masculin, al caracterelor masculine, și așa cum am spus apare în perioada a treia de viață, cu predilecție după 60-65 de ani”. Spune dr. Dorin Claici, medic prima urolog.
Unul din primele semne ale adenomului de prostată, și cel care de obicei aduce pacientul la doctor, este faptul că încep să se trezească noaptea să urineze. Asta se cheamă nicturie. Este unul din primele semne care le atrage atenția pacienților și pentru care se prezintă la doctor.
“Semnul pe care eu pun cea mai mare importanță nu este acesta, ci este acela că apare urinarea cu dificultate. Adică, pacientul începe să urineze mai greu, chiar dacă nu își dă seama de lucrul ăsta, pentru că acest simptom se instalează în timp și atunci, în cursul unor ani, jetul urinar se modifică, nu mai are forța pe care o avea înainte, începe să cadă tot mai aproape de…, nu mai poate fi proiectat cu putere, pacientul trebuie să aibă grijă să nu stropească în jurul toaletei. Și de ce cred că este un lucru foarte important acesta? Pentru că această greutate în urinare, în eliminarea urinii sugerează prezența unui obstacol. Un obstacol care este dat de creșterea adenomului de prostată. Creșterea prostatei în cadrul acestei boli care este adenomul de prostată. Durerea nu este apanajul acestei boli. Dacă, însă, apare o inflamație, o infecție care se poate suprapune pe existența unui adenom de prostată, da. Atunci apare și durerea. Durerea este apanajul infecției, de obicei. În cazul unui pacient care nu are probleme de genul acesta, durerea nu este acolo, nu îl doare. În schimb, ce poate apărea și este absolut neplăcut este imperiozitatea micțională. Adică nevoia de a urina brusc, atunci când ai senzația că îți vine să urinezi trebuie să mergi repede, repede la toaletă. Este, sigur, un simptom neplăcut și este unul din simptomele care limitează cumva mișcările acestor bolnavi, pentru că sunt bătrâni care refuză să mai plece in casă pe distanțe mari dacă nu știu unde sunt toalete. Cam astea sunt simptomele. Eu le-aș împărți în două categorii mari: unele sunt obstructive, care țin de faptul că există un obstacol și care, pentru mine, ca și chirurg, ca și urolog înseamnă foarte mult, pentru că denotă faptul că există un obstacol, și atunci trebuie să faci ceva. Și simptomele care se numesc iritative și dintre care cel mai neplăcut este acesta despre care chiar vorbeam, imperiozitatea micțională, senzația că trebuie să urinezi atunci când îț vine senzația de a urina.”, adauga dr. Dorin Claici, medic primar urolog.
Tratamentul adenomului de prostată este individualizat, în primul rând, pentru că depinde foarte tare de gradul de obstrucție al acestei boli, de mărimea acestei hipertrofii, a acestei creșteri a prostatei, pentru că sunt prostate mari, sunt prostate mici.
“Și atunci, da, există o primă etapă a tratamentului, care este medicamentos, iar în cadrul tratamentului medicamentos există o primă etapă, un prim pas în care poți trata această boală cu plante și cu extracte de plante. Sunt nenumărate produse cărora li se face reclamă pe toate canalele comerciale și, sigur, toți bărbații știu de ele pentru că le-au văzut și s-au interesat. Nu sunt rele, nu sunt eficiente în schimb. Însă, într-o anumită etapă, să-i spunem inițială, sunt foarte bune și utile, după care urmează un tratament medicamentos specific. Sunt două căi, două tipuri de medicamente. Așa cum spuneam, creșterea este dată de prezența în sânge a testosteronului și atunci există o enzimă care inhibă o oarecare reacție enzimatică care duce la creșterea adenomului de prostată și astfel stopează cumva , sa încetinește această creștere și există o altă clasă de medicamente care relaxează vezica și planșeul pelvin și există, desigur, și tratamentul chirurgical pentru că atunci când simptomul principal este obstrucția, atunci trebuie probabil și, cu o mare probabilitate, venit și făcut ceva. Aș vrea să spun un lucru. Intervențiile chirurgicale – există iarăși un mit răspândit în populație, și anume că, dacă te operezi de prostată, dai în cancer de prostată. Nu există niciun fel de legătură cauzală între adenom și adenocarcinom, între adenomul de prostată șși cancerul de prostată. Adenomul de prostată nu se transformă în cancer de prostată, oricde ai face. În schimb, aceste boli pot să fie concomitente. Și cancerul de prostată se adresează acelorași grupe de vârstă, acelorași pacienți, bărbați de vârsta a treia. Și sunt, de cele mai multe ori, cazuri în care cei cu cancer de prostată au și adenom de prostată. Al doilea lucru pe care vreau să îl spun este că, dacă trebuie făcută intervenția chirurgicală, atunci nu există cale pe lângă.Există criterii absolute chirurgicale care, dacă nu se respectă, simptomele se agravează , după care este foarte , foarte greu să tratezi pacientul pentru că, acastă boală neglijată – pentru că trebuie să spunem și asta – duce la afecțiuni grave ale rinichiului. Vezica, în primul rând, vezica urinară se decompensează și după aia poți să tot încerci să scoți adenomul, că nu mai poți să refaci vezica, ajung să se distrugă chiar și rinichii și pacienții vin uneori cu insuficiență renală cronică și e mult mai greu de tratat un astfel de pacient, chiar dacă îl operezi.Și un al treilea mesaj pe care aș vrea să îl transmit este că operația de prostată nu înseamnă neapărat tăiere, nu înseamnă spitalizare de nenumărate zile, nu înseamnă neapărat incontinență, pentru că pacienții vin cu această temere : o să pierd urină după operație . Nu. Și foarte foarte important, iarăși, pentru că există o anumită categorie de vârstă la care bărbații sunt foarte atenți cu viața lor sexuală, nu înseamnă limitarea activității sexuale această operație. În ultimii ani, această operație se poate face și cu laser, laser-laser, deci lumină, nu curent electric, așa numitul laser de care toată lumea știa până acuma, spitalizarea este dramatic redusă – este vorba de o noapte, maxim două nopți de spitalizare – vindecarea e mult mai rapidă și operația în sine este mai puțin traumatică”, mai precizeaza dr. Dorin Claici, medic primar urolog.
autor: DELIA SESCU BARBU
