Intr-un ghid pentru managementul hipertensiunii arteriale, difuzat Ministerului Sanatatii, se fac precizari legate de un aspect interesant: hipertensiunea izolata de cabinet sau hipertensiunea de halat alb!
Tensiunea arteriala se caracterizeaza prin importante variatii spontane atat pe parcursul aceleiasi zile, cat si intre zile, luni si anotimpuri. De aceea, diagnosticul de hipertensiune trebuie sa se bazeze pe multiple masuratori ale tensiunii arteriale, in diferite situatii, de-a lungul unei perioade de timp. Daca tensiunea arteriala este doar usor crescuta, trebuie efectuate masuratori repetate de-a lungul unei perioade de cateva luni, pentru a defini tensiunea arteriala “obisnuita” a pacientului cat mai riguros posibil. Pe de alta parte, daca pacientul prezinta o crestere mai marcata a tensiunii arteriale, dovezi de afectare a organelor legata de hipertensiune sau un profil de risc inalt sau foarte inalt, masuratorile repetate trebuie efectuate pe perioade mai scurte de timp (saptamani sau zile).
In general, diagnosticul de hipertensiune trebuie sa se bazeze pe cel putin 2 masuratori ale tensiunii arteriale pe consultatie si pe minimum 2 – 3 consultatii, desi in cazurile extrem de severe diagnosticul se poate baza pe masuratorile efectuate intr-o singura consultatie. Tensiunea arteriala poate fi masurata de catre medic sau asistenta in cabinet sau in spital (tensiunea arteriala de cabinet sau spital), de catre pacient sau o ruda la domiciliu sau automat pe o perioada de 24 ore.
Hipertensiunea izolata de cabinet ar fi prezenta la aproximativ 15% din populatie
La unii pacienti, tensiunea arteriala de cabinet este crescuta persistent, in timp ce tensiunea arteriala pe 24 ore sau tensiunea arteriala masurata la domiciliu sunt in limite normale. Aceasta situatie este cunoscuta sub numele de hipertensiunea de halat alb, desi este de preferat termenul mai descriptiv de hipertensiune izolata de cabinet sau spital, deoarece diferenta dintre tensiunea arteriala de cabinet si tensiunea arteriala ambulatorie nu se coreleaza cu cresterea tensiunii arteriale de cabinet indusa de reactia la prezenta unui medic sau a unei asistente, adica adevaratul “efect de halat alb”.
Indiferent de terminologie, sunt disponibile acum dovezi ca hipertensiunea izolata de cabinet ar fi prezenta la aproximativ 15% din populatie si ca ar fi raspunzatoare pentru o proportie notabila (o treime sau mai mult) dintre subiectii la care este diagnosticata hipertensiunea. Exista dovezi ca la indivizii cu hipertensiune izolata de cabinet, riscul cardiovascular este mai mic decat la cei cu tensiune arteriala crescuta atat in cabinet, cat si in ambulatoriu. Totusi, cateva, desi nu toate studiile, au raportat ca aceasta situatie se asociaza cu o prevalenta mai mare a leziunilor organelor tinta si anomaliilor metabolice decat in cazul subiectilor normotensivi, ceea ce sugereaza ca nu ar fi un fenomen clinic inocent.
Este dificil de prezis care dintre pacientii cu hipertensiune de cabinet vor avea hipertensiune izolata de cabinet, dar aceasta situatie este mai frecventa la femei cu hipertensiune grad 1 (usoara), la varste mai avansate, la nefumatori, in hipertensiunea cu debut recent si cand exista un numar limitat de determinari ale tensiunii arteriale in cabinet.
Hipertensiunea izolata de cabinet trebuie diagnosticata cand tensiunea arteriala masurata in cabinet este > 140/90 mmHg la minimum 3 determinari, in timp ce tensiunea arteriala medie pe 24 ore si tensiunea arteriala diurna sunt in limite normale.
Diagnosticul sau se poate baza, de asemenea, pe valorile tensiunii arteriale la domiciliu (cand media catorva inregistrari este < 135/85 mmHg si valorile la cabinet sunt > 140/90 mmHg), cu mentiunea ca subiectii cu hipertensiune izolata de cabinet diagnosticati prin monitorizarea tensiunii arteriale ambulatorii pot sa nu fie chiar acelasi grup cu cel identificat prin masurarea tensiunii arteriale la domiciliu. Unii indivizi pot avea o tensiune arteriala crescuta la domiciliu si o tensiune arteriala ambulatorie normala si viceversa.
Identificarea hipertensiunii izolate de cabinet ar trebui urmata de cautarea factorilor de risc metabolici si a leziunilor de organ. Tratamentul medicamentos ar trebui instituit cand exista dovezi de afectare a organelor tinta sau un profil de risc cardiovascular inalt. Totusi, modificarea stilului de viata si urmarirea indeaproape se recomanda la toti pacientii cu hipertensiune izolata de cabinet, chiar daca se decide a nu se initia terapia farmacologica.
