Meningita este o inflamatie a membranelor de protectie care invelesc creierul si maduva spinarii, cunoscute sub denumirea colectiva de meninge.
Cea mai raspandita forma de meningita este inflamatia provocata de infectia cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, iar in cazuri mai rare, de anumite medicamente.
Meningita poate fi letala din cauza proximitatii inflamatiei fata de creier si maduva spinarii; prin urmare, afectiunea este clasificata drept urgenta medicala.
Intensitatea si tipul simptomelor de meningita pot fi diferite de la un bolnav la altul.
Diagnosticul de meningita este stabilit in urma efectuarii unei punctii lombare. Procedura consta in introducerea unui ac in coloana vertebrala in scopul prelevarii unei mostre de lichid cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Analiza LCR se efectueaza in cadrul unui laborator medical.
Cuprins:
Meningita – simptome
Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ: durere de cap si redoare (intepenirea cefei) asociate cu febra, confuzie sau nivel scazut de constienta, varsaturi si intoleranta la lumina (fotofobie) sau zgomot (fonofobie).
De regula, copiii prezinta numai simptome nespecifice, cum sunt iritabilitatea si somnolenta. Prezenta unei eruptii cutanate poate indica o anumita cauza a meningitei; de exemplu, meningita cauzata de meningococ poate fi insotita de o eruptie cutanata caracteristica.
In cazul adultilor, cel mai frecvent simptom de meningita este durerea de cap severa, care se produce in aproape 90% din cazurile de meningita bacteriana, urmat de rigiditatea cervicala (incapacitatea de a inclina capul inainte din cauza intepenirii muschilor cefei si a tensiunii musculare sporite).
In general, prezenta concomitenta a urmatoarelor trei semne este specifica bolii: rigiditate cervicala, febra subita si stare mintala alterata; totusi, cele trei semne nu se manifesta impreuna decat in 44–46% din cazurile de meningita bacteriana.
Alte semne asociate frecvent meningitei includ fotofobia (intoleranta la lumina puternica) si fonofobia (intoleranta la zgomot puternic).
Adesea, copiii mici nu prezinta simptomele mentionate mai sus, ci doar o stare de iritabilitate, insotita de o stare generala deteriorata.
Fontanela (moalele capului) se poate inflama in cazul nou-nascutilor cu varsta sub 6 luni. Alte simptome care deosebesc meningita de alte boli mai putin grave in cazul copiilor sunt: durere la nivelul membrelor inferioare, extremitatile reci si anomalii ale culorii pielii.
Meningita provocata de bacteria Neisseria meningitidis (cunoscuta sub denumirea de „meningita meningococica”) poate fi deosebita de alte forme de meningita prin faptul ca poate debuta cu purpura, cu evolutie rapida. Purpura este o eruptie de pete rosii, mici, neregulate, hemoragice in zona toracelui, pe membrele inferioare, membranele mucoase, conjunctiva si (ocazional) pe palme sau pe talpi. Leziunile nu isi schimba culoarea, roseata nedisparand prin apasare cu degetul sau cu un pahar din sticla. Desi purpura nu este neaparat prezenta in cazul meningitei meningococice, simptomul este caracteristic acestei boli; totusi, poate aparea in cazul meningitei provocate de alte bacterii.
Alte simptome care pot oferi indicii privind cauza meningitei sunt cele care insotesc boala „mana-gura-picior” si herpesul genital, ambele afectiuni fiind asociate cu diverse forme de meningita virala.
Meningita – cauze
De obicei, meningita este cauzata de o infectie cu microorganisme. Majoritatea infectiilor se datoreaza virusurilor, urmate cel mai frecvent de infectiile cu bacterii, fungi si protozoare.
De asemenea, meningita poate fi provocata de diverse cauze neinfectioase.
Termenul meningita aseptica se refera la cazurile de meningita in care nu se poate demonstra infectia bacteriana. Acest tip de meningita este de obicei provocat de virusuri, dar poate aparea si din cauza unor infectii bacteriene care au fost deja tratate partial.
Meningita cauzata de bacterii
Tipurile de bacterii care provoaca meningita bacteriana sunt diferite, in functie de grupa de varsta in care se incadreaza persoanele infectate.
La copiii prematuri si nou-nascuti cu varsta de pana la trei luni, cauzele frecvente sunt streptococii de grup B (subtipurile III, care populeaza in mod obisnuit vaginul si reprezinta cauza principala de infectie in prima saptamana de viata) si bacteriile care se gasesc in mod normal in tractul digestiv, cum este Escherichia coli (purtator al antigenului K1). Listeria monocytogenes (serotipul IVb) poate afecta nou-nascutul si apare in caz de epidemii.
Copiii mai mari sunt cel mai frecvent afectati de Neisseria meningitidis (meningococ) si Streptococcus pneumoniae (serotipurile 6, 9, 14, 18 si 23) iar cei sub cinci ani, de Haemophilus influenzae tip B (in tarile in care nu se efectueaza vaccinarea).
La adulti, Neisseria meningitidis si Streptococcus pneumoniae reprezinta, impreuna, 80% din cauzele de meningita bacteriana. Riscul infectiei cu Listeria monocytogenes este crescut la persoanele cu varsta de peste 50 de ani.
Introducerea vaccinului pneumococic a scazut ratele de meningita pneumococica atat la copii, cat si la adulti.
Meningita tuberculoasa, care este o meningita provocata de Mycobacterium tuberculosis, este mai frecventa la persoanele din tarile in care tuberculoza este endemica, dar este de asemenea intalnita la persoane cu probleme imunitare cum este SIDA.
Meningita bacteriana recurenta poate fi provocata de malformatii anatomice persistente, fie congenitale, fie dobandite, sau de tulburari ale sistemului imunitar.
Defectele anatomice permit continuitatea dintre mediul extern si sistemul nervos. Cauza cea mai frecventa de meningita recurenta este fractura craniana, in special fracturile care afecteaza baza craniului sau care se extind spre sinusuri si stanca temporalului.
Aproximativ 59% din cazurile de meningita recurenta se datoreaza unor astfel de anomalii anatomice, 36% se datoreaza unor deficite imunitare cum este deficitul de complement, care predispune mai ales la meningita meningococica recurenta, si 5% se datoreaza infectiilor curente in zone adiacente meningelor.
Meningita cauzata de virusuri
Virusurile care provoaca meningita includ enterovirusuri, virusul Herpes simplex de tip 2 (si mai putin frecvent de tip 1), virusul Varicella zoster (cunoscut prin faptul ca provoaca varsat de vant si zona zoster), virusul urlian, HIV si VCML.
Meningita cauzata de fungi
Exista un numar de factori de risc pentru meningita fungica, inclusiv utilizarea medicamentelor imunosupresoare (cum ar fi terapia de dupa transplantul de organe), HIV/SIDA, si pierderea imunitatii asociata cu inaintarea in varsta.
Meningita cauzata de fungi este mai putin frecventa la cei cu sistem imunitar normal. Debutul simptomelor este de obicei treptat, cu dureri de cap si febra prezente cu cel putin doua saptamani inaintea diagnosticului.
Cea mai frecventa forma de meningita fungica este meningita criptococica provocata de Cryptococcus neoformans.
In Africa, se estimeaza ca meningita criptococica este cauza cea mai frecventa a meningitei si reprezinta 20–25% dintre decesele legate de SIDA.
Alti agenti fungici frecventi includ specii de Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis, Blastomyces dermatitidis si Candida.[17]
Meningita cauzata de paraziti
Meningita cauzata de paraziti este deseori preconizata cand exista o predominanta a eozinofile (un tip de globule albe ale sangelui) in LCR.
Parazitii implicati cel mai frecvent sunt:
- Angiostrongylus cantonensis
- Gnathostoma spinigerum
- Schistosoma
De asemenea, afectiuni precum cisticercoza, toxocariaza, infectia cu baylisascaris, paragonimiaza si un numar de infectii mai rare si tulburari neinfectioase pot cauza meningita.
Meningita neinfectioasa
Meningita poate aparea ca rezultat al mai multor cauze neinfectioase: raspandirea cancerului la meninge (meningita maligna sau neoplazica) si anumite medicamente (in principal medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene, antibiotice si imunoglobuline intravenoase).
De asemenea, poate fi provocata de mai multe afectiuni inflamatorii, cum sunt sarcoidoza(denumita in acest caz neurosarcoidoza), tulburari ale tesutului conjunctiv, cum este lupusul eritematos sistemic si unele forme de vasculita (tulburari inflamatorii ale peretelui vasului de sange), cum este boala Behçet.
Meningita – preventie
Pentru anumite cauze ale meningitei, se poate asigura protectie pe termen lung prin vaccinare sau pe termen scurt prin tratament cu antibiotice. De asemenea, este posibil sa fie eficace unele masuri de comportament.
Meningita bacteriana si cea virala sunt contagioase, dar niciuna dintre acestea nu este la fel de contagioasa precum raceala sau gripa. Ambele forme de meningita pot fi transmise direct prin sarut, stranut sau tuse, prin picaturi de secretii respiratorii, dar nu se transmit prin simpla respirare a aerului dintr-un spatiu in care s-a aflat o persoana bolnava de meningita.
De regula, meningita virala este cauzata de enterovirusuri si, cel mai frecvent, se raspandeste prin intermediul materiilor fecale. Riscul de infectare poate fi redus prin modificarea tipului de comportament care a condus la transmiterea bolii.
Hranirea la san poate proteja copilul cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 luni impotriva meningitei cauzate de bacteria influenzae tipul b.
Unele forme de meningita (cum sunt cele asociate infectiei cu meningococ, Haemophilus influenzae tip B, pneumococ sau cu virusul oreionului) pot fi prevenite prin imunizare.
Meningita – tratament
Meningita este o afectiune cu risc vital si, netratata, se asociaza cu o rata ridicata a mortalitatii. Intarzierea instituirii tratamentului se asociaza cu o evolutie nefavorabila a bolii.
Tratamentul initial este cel cu antibiotice cu spectru larg. In cazul suspiciunii de meningita meningococica, se recomanda administrarea de benzilpenicilina inainte de transferul pacientului la spital.
Este necesara administrarea intravenoasa de fluide in caz de hipotensiune (valoare scazuta a tensiunii) sau soc.
Deoarece meningita poate cauza cateva complicatii precoce severe, se recomanda internarea persoanei intr-o unitate de terapie intensiva, daca este necesar.
La pacientii care prezinta un nivel foarte scazut al starii de constienta sau insuficienta respiratorie, poate fi necesara instituirea ventilatiei mecanice.
Convulsiile se trateaza cu anticonvulsive. Hidrocefalia (blocarea circulatiei LCR) poate impune inserarea temporara sau pe termen lung a unui dispozitiv de drenaj, cum ar fi un sunt cerebral.
De asemenea, se pot administra corticosteroizi pentru a impiedica eventualele complicatii in urma inflamatiei excesive.
Meningita poate determina consecinte de durata, cum sunt pierderea auzului, epilepsie, hidrocefalie si deficiente cognitive, indeosebi daca nu este tratata prompt.
3 Comments
Pingback: Gripa – mod de transmitere, simptome, tratament • VoxMedical | Viata si sanatate
Pingback: 12 cazuri de infectie cu West Nile, in sapte judete si municipiul Bucuresti • VoxMedical | Viata si sanatate
Pingback: 15% dintre pacientii care au avut COVID-19 raman cu probleme ale urechii interne • VoxMedical | Viata si sanatate