Pneumonia este o afectiune inflamatorie a plamanilor care afecteaza in primul rand micile cavitati cu aer cunoscute sub denumirea de alveole. De obicei, este provocata de o infectie cu virusuri sau cu bacterii si mai rar, de alte microorganisme, de anumite medicamente si de alte afectiuni, cum ar fi bolile autoimune.
Simptomele tipice includ tuse, durere in piept, febra si respiratie grea.
Instrumentele de diagnosticare includ radiografia si cultura sputei. Pentru prevenirea anumitor tipuri de pneumonie sunt disponibile vaccinuri. Tratamentul depinde de cauza subiacenta. Pneumonia bacteriana presupusa se trateaza cu antibiotice. In cazul in care pneumonia este grava, persoana afectata este in general internata in spital.
Anual, pneumonia afecteaza aproximativ 450 de milioane de persoane, sapte procente din populatia totala a lumii si provoaca 4 milioane de decese.
Desi pneumonia era considerata de William Osler, in secolul al XIX-lea, drept „principala cauza de deces”, introducerea, in secolul al XX-lea, a terapiei cu antibiotice si a vaccinurilor a contribuit la imbunatatirea ratei de supravietuire.
Cu toate acestea, in tarile in curs de dezvoltare, precum si in randul persoanelor foarte in varsta, foarte tinere sau care sufera de boli cronice, pneumonia ramane principala cauza de deces.
Cuprins:
Pneumonia – simptome
Persoanele cu pneumonie infectioasa au, deseori, tuse productiva, febra insotita de frisoane, dispnee, durere in piept, ascutita sau sub forma de junghiuri, in timpul inspiratiei profunde, si o rata a respiratiei crescuta
La persoanele in varsta, confuzia poate fi cel mai important semn. Semnele si simptomele tipice la copiii sub cinci ani sunt febra, tusea si respiratia grea si rapida.
Febra nu este foarte specifica, deoarece apare in multe alte boli comune si poate lipsi la cei care sufera de o boala grava sau de malnutritie. In plus, tusea lipseste, frecvent, la copiii sub doua luni. Semnele si simptomele mai grave pot include: coloratie albastruie a pielii, sete diminuata, convulsii, voma persistenta, valori extreme ale temperaturii sau un nivel diminuat al starii de constienta.
Cazurile de pneumonie bacteriana si virala prezinta, de obicei, simptome similare. Unele cauze sunt asociate cu caracteristici clinice clasice, dar nespecifice.
Pneumonia cauzata de Legionella se poate manifesta cu dureri abdominale, diaree sau stare de confuzie, in timp ce pneumonia cauzata de Streptococcus pneumoniae este asociata cu sputa de culoare ruginie iar pneumonia cauzata de Klebsiellapoate avea sputa cu sange, descrisa deseori ca avand aspect de „peltea de coacaze”.
Sputa cu sange (denumitahemoptizie) poate insoti, de asemenea, tuberculoza, pneumonia cu bacterii gram-negative si abcesele pulmonare, precum si, mai frecvent, bronsita acuta.
Pneumonia cu micoplasme se poate manifesta in asociatie cu umflarea ganglionilor limfatici la nivelul gatului, dureri articulare sau o infectie a urechii medii.
Pneumonia virala este insotita de respiratie suieratoare mai frecvent decat pneumonia bacteriana.
Pneumonia – cauze
Pneumonia este provocata, in primul rand, de infectii cauzate de bacterii sau de virusuri si, mai rar, de ciuperci si paraziti. Desi au fost identificate peste 100 de tipuri de agenti infectiosi, numai cateva sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor. Infectiile mixte, atat cu virusuri, cat si cu bacterii, pot aparea in pana la 45% dintre infectii la copii si in pana la 15% dintre infectii la adulti. Agentul cauzal nu poate fi izolat in aproximativ jumatate dintre cazuri, in pofida unor teste atente.
Uneori, termenul pneumonie se aplica, in sens mai larg, oricarei afectiuni care are ca rezultat inflamarea plamanilor (cauzata, de exemplu, de bolile autoimune, de arsurile chimice sau de reactiile la medicamente); totusi, mai corect, aceasta inflamatie este denumita pneumonita. Istoric, agentii infectiosi erau impartiti in „tipici” si „atipici”, pe baza manifestarilor prezumate ale acestora, dar dovezile nu au sustinut aceasta distinctie, astfel incat nu mai este evidentiata.
Afectiunile si factorii de risc care predispun la pneumonie includ: fumatul, deficienta imunitara, alcoolismul, boala pulmonara obstructiva cronica, boala renala cronica si boala hepatica. Folosirea medicamentelor pentru atenuarea aciditatii – cum sunt inhibitorii pompei de protoni sau antagonistii receptorilor H2 – este asociata cu un risc crescut de pneumonie. Varsta inaintata predispune, de asemenea, la pneumonie.
Pneumonia cauzata de bacterii
Bacteriile constituie cea mai frecventa cauza a pneumoniei dobandite in comunitate (PDC), cu Streptococcus pneumoniae izolat in aproape 50% dintre cazuri. Alte bacterii izolate frecvent includ: Haemophilus influenzae, in 20% dintre cazuri, Chlamydophila pneumoniae, in 13% dintre cazuri, Mycoplasma pneumoniae, in 3% dintre cazuri, Staphylococcus aureus, Moraxella catarrhalis, Legionella pneumophila si bacilii gram-negativi. Unele versiuni rezistente la medicamente ale infectiilor de mai sus devin tot mai frecvente, inclusiv Streptococcus pneumoniae rezistent la medicamente (SPRM) si Staphylococcus aureus rezistent la meticilina(SARM).
Raspandirea organismelor este facilitata in prezenta factorilor de risc.
Alcoolismul este asociat cu Streptococcus pneumoniae, organismele anaerobice si Mycobacterium tuberculosis.
Fumatul faciliteaza efectele bacteriilor Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis si Legionella pneumophila. Expunerea la pasari este asociata cu Chlamydia psittaci, la animalele de ferma, cu Coxiella burnetti, la aspirarea continutului stomacului, cu organismele anaerobice si la fibroza chistica, cu Pseudomonas aeruginosa si Staphylococcus aureus.
Streptococcus pneumoniae este mai frecvent iarna si ar trebui suspectat la persoanele care aspira o cantitate mare de organisme anaerobice.
Pneumonia cauzata de virusuri
La adulti, virusurile sunt cauza a aproximativ o treime dintre cazurile de pneumonie, iar la copii, a aproximativ 15% dintre cazuri.
In mod obisnuit, agentii implicati includ: rinovirusurile, coronavirusurile, virusul gripal, virusul sincitial respirator (VSR), adenovirusul si virusul paragripal.
Virusul herpes simplex este rareori cauza pneumoniei, cu exceptia unor grupuri cum sunt: nou-nascuti, persoane cu cancer, beneficiari de transplant si persoane cu arsuri semnificative.
Persoanele care au suferit un transplant de organe sau care sunt altfel imunocompromise prezinta o frecventa ridicata a pneumoniei cauzate de citomegalovirus.
Persoanele cu infectii virale pot fi infectate secundar cu bacteriile Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Haemophilus influenzae, in special in cazul in care sunt prezente si alte probleme de sanatate.
In diferitele perioade ale anului predomina diferite virusuri; de exemplu, in sezonul gripei, gripa poate fi cauza a peste jumatate dintre toate cazurile virale.
Ocazional, apar focare si ale altor virusuri, inclusiv ale hantavirusurilor si ale coronavirusurilor.
Pneumonia cauzata de ciuperci
Pneumonia micotica nu este frecventa, dar apare mai frecvent la persoanele cu sistem imunitar slabit din cauza SIDA, a medicamentelor imunodepresive sau a altor probleme medicale.
Aceasta este determinata mai frecvent de Histoplasma capsulatum, blastomyces, Cryptococcus neoformans, Pneumocystis jiroveci si Coccidioides immitis. Histoplasmoza este cel mai frecventa in bazinul fluviului Mississippi, iar coccidioidomicoza este cel mai frecventa in sud-vestul Statelor Unite.
Numarul cazurilor a crescut in a doua jumatate a secolului al XX-lea ca urmare a intensificarii deplasarilor si a cresterii frecventei imunosupresiei in randul populatiei.
Pneumonia cauzata de paraziti
Diversi paraziti pot afecta plamanii, inclusiv: Toxoplasma gondii, Strongyloides stercoralis,Ascaris lumbricoides si Plasmodium malariae.
Aceste organisme patrund in organismul uman, de regula, prin contactul direct cu pielea, prin inghitire sau prin intermediul unei insecte vector.
Cu exceptia Paragonimus westermani, majoritatea parazitilor nu afecteaza in mod specific plamanii, dar implica plamanii in mod indirect, prin intermediul altor locuri afectate.
Unii paraziti, in special cei apartinand genurilor Ascaris si Strongyloides, stimuleaza o puternica reactie eozinofilica, putand avea drept urmare o pneumonie eozinofilica.
In alte infectii, cum este malaria, implicarea plamanilor este consecinta unei inflamatii sistemice induse de citokine.
In tarile dezvoltate, aceste infectii sunt cel mai frecvente in randul persoanelor care se intorc din calatorii sau in randul imigrantilor. La nivel mondial, aceste infectii sunt cel mai frecvente in randul persoanelor imunodeficitare.
Pneumonia idiopatica
Pneumonia interstitiala idiopatica sau pneumonia neinfectioasa reprezinta o categorie de boli pulmonare difuze. Acestea includ: leziunile alveolare difuze, pneumonia organizata, pneumonia interstitiala nespecifica, pneumonia interstitiala limfoida, pneumonia interstitiala descuamativa, bolile pulmonare interstitiale asociate cu bronhiolita si pneumonia interstitiala comuna.
Pneumonia – tratament
De regula, antibioticele cu administrare orala, odihna, analgezicele si aportul de lichide sunt suficiente pentru tratarea bolii.
Pe de alta parte, persoanele care sufera de alte afectiuni, persoanele in varsta sau cele cu dificultati de respiratie pot necesita un tratament mai complex. Daca simptomele se agraveaza, pneumonia nu se amelioreaza in urma tratamentului ambulatoriu sau apar complicatii, poata fi necesara spitalizarea.
La nivel mondial, aproximativ 7-13% din cazurile de pneumonie la copii necesita spitalizare, in timp ce in tarile dezvoltate, intre 22 si 42% dintre adultii care au dobandit boala in comunitate sunt spitalizati.
Copiii cu detresa respiratorie sau cu o saturatie a oxigenului mai mica de 90% trebuie spitalizati. Ventilatia non-invaziva poate fi benefica in cazul pacientilor internati intr-o unitate de terapie intensiva.
Pneumonia bacteriana
Antibioticele imbunatatesc evolutia bolii la pacientii cu pneumonie bacteriana.
Alegerea antibioticului depinde, in prima instanta, de trasaturile caracteristice ale persoanei afectate, respectiv varsta, starea de sanatate si locul de unde a fost dobandita infectia.
Utilizarea fluorochinolonelor in cazurile de pneumonie fara complicatii nu este recomandata, din cauza faptului ca pot aparea efecte secundare si se poate dezvolta rezistenta la medicamente, iar beneficiile clinice nu sunt semnificative.
Tratamentul dureaza, de regula, intre sapte si zece zile, dar tot mai multe dovezi indica faptul ca un tratament cu o durata mai scurta (trei pana la cinci zile) este la fel de eficient.
Medicamentele recomandate pentru pneumonia dobandita in spital includ cefalosporine de generatia a III-a sau a IV-a, carbapeneme, fluorochinolone, aminoglicozide si vancomicina. Aceste antibiotice sunt administrate adesea intravenos si utilizate in combinatie. In peste 90% dintre cazuri, starea pacientilor spitalizati se amelioreaza cu antibioticele initiale.
Pneumonia virala
Inhibitorii de neuraminidaza pot fi utilizati in tratamentul pneumoniei virale cauzate de virusuri gripale (gripa de tip A si gripa de tip B).
Nu exista antivirale specifice recomandate pentru alte tipuri de pneumonii virale dobandite in comunitate, inclusiv cele provocate de coronavirus SARS, adenovirus, hantavirus si virus parainfluenza.
Gripa de tip A poate fi tratata cu rimantadina sau amantadina, in timp ce gripa de tip A sau B poate fi tratata cu oseltamivir, zanamivir sau peramivir. Aceste medicamente sunt mai eficiente daca tratamentul este instaurat in termen de 48 de ore de la debutul simptomelor.
Multe tulpini ale gripei de tip A H5N1, cunoscuta si sub numele de gripa aviara sau „pesta aviara”, s-au dovedit rezistente la rimantadina si amantadina.
Exista specialisti care recomanda administrarea de antibiotice in cazurile de pneumonie virala, intrucat aparitia unei infectii bacteriene este imposibil de eliminat. British Thoracic Society recomanda ca antibioticele sa nu fie administrate pacientilor cu forme moderate ale bolii. Utilizarea corticosteroizilor este controversata.
Pneumonia de aspiratie
Pneumonia de aspiratie este tratata, de regula, cu antibiotice recomandate exclusiv pentru pneumonia ab ingestis. Alegerea antibioticului va depinde de anumiti factori, inclusiv organismul suspectat a constitui cauza imbolnavirii, dar si mediul din care a fost dobandita boala, respectiv din comunitate sau din mediul spitalicesc.
Cele mai comune optiuni includ clindamicina, o combinatie intre un antibiotic beta-lactam si metronidazol sau o aminoglicozida.
Corticosteroizii sunt uneori utilizati in pneumonia de aspiratie, dar exista putine dovezi care sa sustina eficienta acestora.
