Rujeola (pojarul): simptome, complicatii, tratament

Rujeola  (sau pojar, sau rubeola dupa denumirea anglosaxona) este o infectie virala acuta, extrem de contagioasa, caracterizata prin febra, tuse, rinoree, conjunctivita, enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucala sau labiala si o eruptie cutanata maculopapulara generalizata.

Rujeola este produsa de un paramixovirus. Rujeola (ca si varicela) este extrem de contagioasa si se raspandeste in principal prin mici picaturi eliberate din nasul, gatul si gura unei persoane aflate in stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picaturi transmisi aerian. Raspandirea indirecta prin persoane neinfectate sau prin obiecte este rara. Perioada de contagiune a bolii incepe cu 2-4 zile inaintea aparitiei eruptiei si dureaza pana la 2-5 zile dupa debut. Virusul dispare din secretiile nazale sau faringiene in momentul in care iritatia incepe sa se reduca. Persoanele care prezinta descuamare usoara dupa iritatie nu mai sunt contagioase.

Un episod de rujeola confera imunitate pe viata

Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior cu vaccinurile vechi cu virus rujeolic omorat, care nu mai sunt disponibile. Se pare ca vaccinarile cu virus rujeolic inactivat nu previn infectia cu virus salbatic si pot sensibiliza pacientii astfel incat expresia afectiunii este semnificativ alterata. Cu toate acestea, sindromul rujeolei atipice poate sa urmeze si vaccinarii cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultand dintr-o inactivare insuficienta datorata depozitarii inadecvate.

Cuprins:

1. Generalitati
2. Simptome
3. Complicatii
4. Tratament

Simptome rujeola

Rujeola tipica incepe dupa o perioada de incubatie de 7-14 zile cu febra prodromala, rinoree, tuse chinuitoare si conjunctivita. Petele (semnul) Koplik patognomonice apar dupa 2 pina la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucala in dreptul molarilor superiori 1 si 2. Aceste pete seamana cu granulele fine de nisip alb inconjurate de areola inflamatorie. Daca sint numeroase, intregul cimp de fond poate sa fie un eritem pestrit. Apar faringita si inflamatia mucoasei laringiene si traheobronsice. Secretiile nazale, mucoasa faringiana si, adesea, sedimentul urinar contin celulele gigante multinucleate caracteristice. Iritatia caracteristica apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile dupa aparitia semnului Koplik. Eruptia debuteaza in fata sau in spatele urechilor si laterocervical sub forma unor macule neregulate care devin rapid maculopapulare si se extind rapid (in 24 pina la 48 ore) pe trunchi si pe extremitati in timp ce incep sa paleasca de pe fata. Daca iritatia este deosebit de severa, apar petesiile sau echimozele.

In perioada de virf a bolii, temperatura poate depasi 40 °C (104 °F), cu edem periorbital, conjunctivita, fotofobie, tuse chinuitoare, iritatie extensiva si prurit blind; in general, pacientul are un aspect bolnav. Leucopenia cu limfocitoza relativa este frecventa. Simptomele si semnele generale evolueaza in paralel cu severitatea eruptiei si variaza de la o epidemie la alta. Dupa 3 pina la 5 zile, febra scade, starea pacientului se amelioreaza si iritatia incepe sa paleasca rapid, lasind in urma o decolorare bronz-maronie, urmata de descuamare.

Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febra ridicata, toxicitate, cefalee, durere abdominala si tuse. Iritatia poate sa apara dupa 1-2 zile, debutind adesea pe extremitati si poate sa fie maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate sa apara edemul palmo-plantar. Pneumonia si adenopatia hilara sint frecvente, iar opacitatile nodulare din plamini pot persista ≥ 12 saptamini. Anomalii moderate pina la severe ale raportului ventilatie/perfuzie pulmonara pot produce hipoxemie semnificativa.

Complicatii rujeola

Suprainfectiile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicarii tipice a tractului respirator in timpul rujeolei), ducind la pneumonie, otita medie si alte infectii supurative.

Rujeola produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilitatii intirziate, conducind la o inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculina si histoplasmina, anterior pozitive, si agravind uneori o TBC activa sau reactivind o TBC latenta.

O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoza, alterarea starii generale, durerea si prostratia sugereaza o complicatie infectioasa bacteriana. Pacientii imunodeprimati pot dezvolta o pneumonie severa, progresiva, cu celule gigante, neinsotita de iritatie.

Purpura trombocitopenica acuta, uneori cu manifestari hemoragice severe, poate complica faza acuta a rujeolei.

Encefalita apare in proportie de un caz la 1000 pina la 2000 de cazuri de rujeola, de obicei la 2 zile pina la 3 saptamini dupa debutul iritatiei, adesea debutind cu febra ridicata, convulsii si coma.

In majoritatea cazurilor, numarul de limfocite din LCR se situeaza intre 50-500/µl, iar nivelul proteinelor este usor crescut. LCR normal in momentul simptomelor initiale nu exclude encefalita. Evolutia poate sa fie scurta, cu recuperare in aproximativ 1 saptamina, sau se poate prelungi, ducind la afectare grava a SNC sau la deces.

Panencefalita sclerozanta subacuta (PESS) se asociaza adesea cu virusul rujeolei.

Tratament rujeola

Tratamentul este simptomatic: antitermice pentru combaterea febrei si hidratare. Izolarea se recomanda de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei. Infectiile bacteriene secundare necesita antimicrobiene adecvate.

Vitamina A reduce morbiditatea si mortalitatea la copiii malnutriti cu rujeola severa.

La copiii mai mici de 1 an trebuie administrata vitamina A 200 000 UI p.o. timp de doua zile (doza totala 400 000 UI) daca exista semne oftalmologice de deficienta de vitamina A, cu repetare dupa 4 saptamini. Copiii fara semne oftalmologice de deficienta de vitamina A primesc o doza unica de 200 000 UI.

Copiii intre 6 luni si 1 an trebuie sa primeasca o doza de 100 000 UI.

Imunoglobulinele serice sint ineficiente in encefalita; tratamentul simptomatic reprezinta singurul tratament disponibil.