Foarte multi parinti sustin ca este bine sa “antrenam” bebelusii ca sa poata sa doarma noaptea fara sa se trezeasca sau sa ceara sa fie hraniti.
Aceste practici pot fi de ajutor pentru parinti, dar exista dezacorduri cu privire la cat de buna este pentru copil aceasta interventie, scrie BBC intr-un articol publicat recent.
Mai mult de jumatate dintr-un grup de 7.500 de parinti care au luat parte la un sondaj publicat la inceputul lunii noiembrie de The Children’s Sleep Charity and Netmums au spus ca bebelusii lor s-au trezit cel putin o data pe noapte, iar 35% au spus ca au fost in mod regulat privati de somn si epuizati, intre acestia fiind si parinti ai caror copii nu mai erau bebelusi. Acesta este genul de experienta care ar putea face ca unii parinti sa ia in considerare angajarea unui consultant in problema somnului.
In urma cu aproximativ 10 sau 15 ani, nu erau multi astfel de specialisti, dar numarul acestora a crescut rapid in Marea Britanie in ultimii cinci ani, spune Julie Cleasby, director regional european pentru Asociatia consultantilor profesionisti in problema somnului. Serviciile oferite de aceste companii includ sprijin prin telefon sau online, vizite la domiciliu si sejururi peste noapte. Acestea din urma ar trebui sa fie accesibile fara probleme unor parinti cum este cunoscutul chef Jamie Oliver, care a angajat recent o asistenta medicala de noapte pentru fiul sau nou-nascut, River Rocket, dar pentru multi altii ar putea fi o exagerare.
Bebelusii se pot trezi de peste 10 ori pe noapte
Bebelusii au cicluri de somn mult mai scurte decat adultii si se pot trezi de peste 10 ori pe noapte, spune Katie Palmer, care conduce impreuna cu alte doua femei compania Infant Sleep Consultants. Potrivit acesteia, ceea ce trebuie sa faca parintii este sa ajute copilul sa uneasca aceste cicluri de somn. In cazul unui copil pentru care a fost solicitata, care se trezea noaptea pentru a fi hranit, ea a redus treptat episoadele de alaptare la doar unul pe noapte. Dupa aceea, a introdus un program de formare a somnului numit “retragere treptata”. De exemplu, mai intai mama l-a hranit pe copil, apoi l-a asezat in pat si l-a mangaiat pana a adormit. Apoi, cand copilul a acceptat acest lucru, mama doar s-a asezat langa el fara sa-l mangaie. Dupa aceea, s-a mutat mai departe, pana a iesit din camera, a explicat Katie Palmer.
La inceput, copilul a plans intermitent timp de aproximativ 15 minute in prima noapte, dar apoi a acceptat schimbarile in rutina lui de culcare. Sunt bebelusii care plang mai mult timp, insa, si in acest caz, parintele ar trebui sa fie o prezenta reconfortanta. Ceea ce parintii nu ar trebui sa faca este sa dea copilului mesaje mixte, revenind la hranire pentru a-i adormi.
“Nu exista intotdeauna lacrimi, dar cred ca in cea mai mare parte a timpului sunt”, a dat asigurari specialista, subliniind ca ”daca ar exista o solutie garantata de somn fara plans”, atunci ea nu ar mai avea loc de munca.
Desi nu este o sustinatoare a tehnicii “lasa-l sa planga”, care presupune a-l lasa pe copil singur in camera fara ca parintele sa mai revina chiar daca bebelusul plange, ea foloseste uneori o forma de “plans controlat”, in care parintele iese din camera copilului, dar se intoarce la intervale scurte, pentru confortul acestuia.
Unii cercetatori care au studiat efectul a ceea ce presupune lasarea unui copil sa planga au masurat niveluri crescute ale hormonului de stres, cortizolul, si s-a speculat ca acest lucru ar putea afecta dezvoltarea emotionala a copilului. Cu toate acestea, un alt studiu nu a gasit nici un efect negativ asupra copiilor, la cinci ani dupa ce au fost ”antrenati” pentru somn cu aceasta tehnica. Asa incat imaginea este neclara. Ceea ce stim din cercetari este ca e absolut normal ca un copil sa se trezeasca in mod regulat in timpul noptii pana la varsta de aproximativ doi ani si jumatate, scrie BBC.
“Orice fel de plans este stresant … si ridica nivelul de cortizol”, spune Palmer. “Cu toate acestea, nici privarea de somn nu este buna si poate provoca daune pe termen lung la fel de bine, si cred ca trebuie decis ce este mai usor de suportat (…)”.
Specialista admite ca educarea somnului nu se poate aplica oricui. Aceasta nu ar trebui niciodata aplicata unui copil mai mic de sase luni sau in cazul in care exista un motiv de fond care nu a fost rezolvat — cum ar fi refluxul sau colicii. De asemenea, parintele trebuie sa fie intr-o stare de spirit buna si nu ar trebui sa se simta presat sa faca acest lucru de catre prieteni sau familie.
Chiar trebuie sa invatam bebelusii sa doarma noaptea fara sa se trezeasca?
“Daca ne uitam la cercetare, ceea ce stim este ca e absolut normal ca un copil sa se trezeasca in mod regulat in timpul noptii pana la varsta de aproximativ doi ani si jumatate“, spune Sarah Ockwell-Smith, autoarea ‘‘Gentle Sleep Book”.
Multi parinti cred ca bebelusul lor are o problema de somn, cand de fapt este vorba de un somn normal in cazul sugarilor, explica aceasta. In activitatea sa, Ockwell-Smith a intalnit mame care au incercat ”educarea” somnului copiilor lor si acest lucru nu a functionat, sau a functionat doar la inceput, dar apoi, cateva luni mai tarziu, somnul s-a inrautatit.
Date din raportul ”Sleep: what is normal at six months?” (Somnul: ce este normal la sase luni?), parte a ”Avon Longitudinal Study of Pregnancy and Childhood”, arata ca doar 16% dintre bebelusii care au dormit toata noaptea la varsta de sase luni; 50% dintre copii s-au trezit, ocazional; 9% s-au trezit cele mai multe nopti; 17% s-au trezit mai mult de o data pe noapte, variind de la de doua pana la opt ori; 16% dintre cei cu varsta de sase luni nu au avut nici un model de dormit regulat; 61% dintre copii au dormit in camera lor pana la varsta de sase luni, dar 15% au fost adusi in patul parintilor, de obicei sau intotdeauna, in cazul in care s-au trezit.
“Noi pretindem mereu ca problema este la copil si el trebuie ”educat”, cand de fapt eu cred ca parintii ar trebui sa adapteze lucrurile”, spune Sarah Ockwell-Smith. “Prin urmare, i-as ajuta pe parinti sa priveasca lucrurile in aceasta maniera — ”este ambianta in regula?”, ”a mancat copilul ceva care ar putea cauza un disconfort”, ”exista o problema fiziologica?” etc.
In opinia ei, este absolut natural ca un copil sa fie hranit pentru a dormi. Daca ne uitam la orice alt mamifer — la gradina zoologica, de exemplu — puii adorm langa mama lor, este ceva normal, acesta este modul in care trebuie sa se intample lucrurile, insista Ockwell-Smith.
”Daca bebelusul se trezeste inseamna ca exista o problema, dar venirea parintelui, hranirea si alintarea rezolva orice problema … am lucrat cu mii de parinti care inca isi leagana si hranesc bebelusii pentru a adormi si au reusit sa lungeasca perioada de somn a acestora”.
Ockwell-Smith spune ca ea constata ca, odata ce parintii sunt constienti ca intreruperea somnului este ceva normal, atunci temerile lor sunt de multe ori risipite, chiar daca aceste treziri sunt uneori epuizante.
Ambele specialiste citate in articol si-au exprimat ingrijorarea ca industria consultantilor in problema somnului bebelusilor este nereglementata, in prezent oricine putandu-se apuca sa o practice, si sfatuiesc parintii sa faca cercetari riguroase in legatura cu acesti consultanti inainte de a-i angaja.
Prof. Helen Ball de la Universitatea din Durham sustine ca este esential ca parintii sa se asigure ca specialistul la care apeleaza adopta practici de somn pentru sugari in conditii de siguranta — si nu recomanda, de exemplu, culcarea bebelusilor pe burtica, ceea ce creste semnificativ riscul de sindrom al mortii subite a sugarului.
sursa