Parteneri sexuali multipli, sex neprotejat, infecții netratate. Acestea sunt câteva dintre ingredientele unor probleme genitale feminine, pe cât de comune, pe atât de periculoase și cu efecte neașteptat de grave. Medicii atrag atenția asupra importanței pe care o are tratarea corectă a bolii inflamatorii pelvine.
“Boala inflamatorie pelvină se referă la o inflamație înaltă a tractului genital feminin și care este în relație cu afectarea inflamatorie, în grade mai mici sau mai mari, a ovarelor, a trompelor, a peritoneului pelvian și a miometrului și a peritoneului care tapetează uterul”, ne-a declarat conf. univ. dr. Narcis Hrubaru, medic primar, șef de secție la Clinica Bega a Spitalului Județean Timișoara.
Aflăm că termenul de boală inflamatorie pelvină s-a impus în ultimul timp înlocuind vechile terminologii de salpingită, ovarite, anexite, metroanexite, pentru că, de obicei, procesul inflamator afectează în grade variabile aceste elemente, deci nu sunt leziuni isolate, cantonate la un singur organ, ci toate organele din sfera genitală sunt afectate de procesul inflamator pe de o parte.
”Pe de altă parte, din punct de vedere clinic este greu de stabilit localizarea numai la un anumit segment al tractului genital, în al treilea rând etiologia este comună și, în al patrulea rând tratamentul este, de asemenea, identic în toate aceste cazuri”, explică conf. univ. dr. Narcis Hrubaru.
Conform acestuia, “deosebim două aspecte:boala inflamatorie pelvină acută șiboala inflamatorie pelvină cronică, care succede, de obicei, unor episoade deboală inflamatorie pelvinăacută insuficient tratate sau incorect tratate, sau de multe ori autotratate.Boala inflamatorie pelvină acută afectează în special femeile tinere, adolescentele cu parteneri sexuali multipli și se manifestă prin dureri și sensibilitate în etajul abdominal inferior, stare febrile – febra măsurându-se de preferință rectal, deci se apreciază să aibă febră de peste 38.3 – asociate cu semne clinice, sensibilitate în etajul abdominal inferior și sensibilitate la examenulginecologic. De obicei, cauza este infecția ascendentă, filiația fiind vagin, col, endometru, trompe, deci ascendent, germenii cei mai frecvent inciminați, deci 90 la sută din cazuri înboală inflamatorie pelvinăacută fiind determinate de infecția cu Chlamydia trachomatis și de gonococ”.
”În general, așa cum am spus – continuă conf. univ. dr. Narcis Hrubaru, lotul de risc este reprezentat în special de femeile tinere cu parteneri sexuali multipli. Pentru că în această situație, riscul de contaminare infecțioasă este crescut. Ca factori, de asemenea, de risc sunt contracepția prin contraceptive orale, utilizarea steriletelor, de asemenea, manevrele uterine cum ar fi chiuretajul uterin – biopsic sau consecutiv unui avort –, investigațiile paraclinice endouterine cum este histerosalpingografia, sau instilațiile utero tubare. Factorii protectori sunt reprezentați de contracepția de barieră, cum sunt situațiile când se utilizează prezervativul. Pentru că în această situație, riscul de contaminare ascendentă este mai mic. În general, așa cum am spus, este vorba de partenere tinere, sexual active, care prezintă o durere spontană persistentă în etajul abdominal inferior, asociată cu stare febrile sau subfebrilă, uneor și cu acuze din partea organelor conexe cum ar fi vezica, deci să prezinte disurie, discomfort la urinat. Examenul clinic este, de asemenea, semnificativ, prin faptul că decelează această sensibilitate a etajului abdominal inferior la palpare și, un semn foarte important, la tușeul vaginal asociat cu palparea abdominală zonele anexiale sunt sensibile și uterul este sensibil la mobilizare”.
”Investigațiile paraclinice pot confirma, pe de o parte, procesul inflamator, prin evidențierea unui VSH crescut, a leucocitozei și a proteinei C reactive crescute și, de asemenea, este foarte important rezultatul culturilor și antibiogramelor care poate evidenția germenul patogen și sensibilitatea acestuia la un anumit tratament antibiotic specific. De multe ori, agentul etiologic este dificil de evidențiat pentru că puseul acut este trecut, deci nu întotdeauna prelevarea din exocol a produselor biologice ne permite evidențierea agentului etiologic și din acest motiv, având în vedere că, așa cum am menționat anterior, în marea majoritate a cazurilor, germenii incriminați sunt chlamydia și gonococul, terapia trebuie să acopere, în principal, acești doi germeni, existând o asociație de antibiotic. Problema este dacă tratamentul se poate efectua ambulator sau se poate face numai în condiții de spitalizare. Aici există o serie de criterii de diferențiere, și anume, în prezența unor factori de risc – de exemplu o adolescentă tânără, existența unor colecții evidențiate clinic sau ecografic, de tip colecție la nivelul trompelor, deci suspiciune de piosalping , sau prezența unui sterilet intrauterin, care reprezintă un factor de risc, impun spitalizarea și, cel puțin în fază inițială, tratament pe cale parenterală, urmând ca în funcție de evoluția ulterioară să se continue cu terapia orală”, ne informează conf. univ. dr. Narcis Hrubaru.
”Este important de știut că, de multe ori, aceste pusee acute sunt trecute cu prea mare ușurință în vedere, de multe ori sunt autotratate, sau durata tratamentului este insuficientă, pentru că după câteva zile de există o ameliorare clinică, pacienta nu mai prezintă acuze așa de intense, dar inflamația evoluează torpid și evoluția este spreboală inflamatorie pelvină cronică, care se manifestă prin dureri în anumite condiții: la frig, în urma contactului sexual, în urma unor eforturi fizice, la menstruație, dar aceste situații pot ascunde o serie de probleme mult mai complexe, cum ar fi de exemplu stenoza sau obstrucția tubară, mai ales în cadrul infecției cu chlamydia, care se soldează fie cu sterilitate, fie cu un procent crescut de risc pentru sarcină ectopică. Sarcină ectopică tubară, pentru că trompa fiind îngustată, fecundația se produce în mod normal în treimea externă a trompei, spermatozoidul care este de dimensiuni mai mic reușește să facă fecundația ovulului în această zonă, dar oul format nu mai poate migra spre cavitatea uterină, rămâne cantonat la nivelul trompei și duce la apariția unei sarcini ectopice. Asta în varianta favorabilă că trompa este numai îngustată, stenozată. În situația în care apare obstrucția tubară, binențeles că apare sterilitatea, imposibilitatea concepției”, încheie conf. univ. dr. Narcis Hrubaru.
DELIA SESCU BARBU
