Asociatia Pro Consumatori membra a Organizatiei Europene a Consumatorilor, a analizat 33 conserve de ton provenite din Thailanda, Filipine, Spania, Ecuador, Cote D Ivoire, Bulgaria, Vietnam, Ghana, Seychelle, Mauritius, Grecia şi Italia.
Concluziile studiului sunt:
- Una din doua conserve de ton are in compozitie peste contaminat cu Cesiu 137, 40% din conservele de ton analizate sunt fie etichetate gresit, fie nu contin suficiente informatii pentru consumatori.
- Femeile insarcinate, persoanele in varsta cu boli cronice si copiii trebuie sa evite consumul de ton (Ton Albacora) in conserva din cauza continutului de metale grele (plumb, cadmiu si mercur).
64% dintre conservele analizate au in compozitie ulei vegetal, dintre care:
- la un procent de 15% nu se specifica tipul de ulei vegetal;
- 3% folosesc ulei de rapita;
- 18% folosesc ulei de floarea soarelui;
- 15% folosesc ulei de soia.
Specia de ton folosita la fabricarea conservei:
- 55% folosesc Katsuwonus pelamis;
- 27% nu declara specia de ton ;
- 15% folosesc Ton Albacora;
- 3% folosesc Ton Tonggol;
Cantitatea de ton din conservele analizate variaza intre 60% si 70,5% din cantitatea neta a conservei.
Doar 61% dintre producatori declara zona de unde a fost pescuit pestele, dupa cum urmeaza:
- 37% in zona FAO 71;
- 12% in zona FAO 51;
- 6% in zona FAO 77/78;
- 6% in zona FAO 87.
Valoarea energetica per 100 g produs variaza astfel:
- intre 70 kcal si 118 kcal pentru conservele de ton in suc propriu;
- intre 132 kcal si 496 kcal pentru conservele de ton in ulei vegetal, respectiv ulei vegetal si saramura.
Cantitatea de proteina din 100 g produs variaza intre 13 g si 27 g. De mentionat faptul ca valorile ridicate de proteine din unele tipuri de conserve de ton sunt date si de catre proteinele de origine vegetala din uleiurile vegetale folosite in unele retete;
Cantitatea de lipide din 100 g produs variaza intre 0,2g si 35 g. Maximele sunt date de uleiurile folosite in retetele unor producatori;
Cantitatea de sare din 100 g produs variaza intre 0,17 g si 1,8 grame.
In urma cu sase ani (11 martie 2011), urmare a dezastrului de la centrala nucleara de la Fukushima (Japonia), a avut loc cea mai mare deversare radioactiva din istorie. Considerand faptul ca incidentul a avut loc in imediata apropriere a oceanului Pacific, studiile de specialitate estimeaza ca cel putin 80% din deseurile rezultate in urma accidentului s-au deversat in apele Pacificului.
Reprezinta, insa, radiatiile rezultate in urma dezastrului de la Fukushima o problema? Parerile sunt impartite, insa este o certitudine faptul ca, in fiecare zi, aproximativ 300 de tone de apa contaminata radioactiv ajunge in apele oceanului Pacific, in prezent neexistand vreo varianta pentru stoparea acestui flux. Avand in vedere faptul ca, cel putin pana in acest moment al istoriei, omenirea nu s-a mai intalnit cu un dezastru asemanator din punct de vedere al proportiei, precautia este cea mai buna tactica.
In ceea ce priveste fauna din zona centralei de la Fukushima, un studiu publicat in revista PNAS („Proceedings of the National Academy of Sciences” – „Lucrari ale Academiei Nationale de Stiinte”) arata ca pestii de apa dulce si vietuitoarele localizate pe fundul oceanului de langa Fukushima au un risc mai ridicat de contaminare cu Cesiu radioactiv (Cs) decat cele mai multe alte tipuri de peste oceanic din aceeasi zona; acest risc se micsoreaza cu cat pestii se indeparteaza mai mult de locul dezastrului. Totusi, reprezinta contaminarea radioactiva o problema? In mod direct, s-a estimat ca a crescut concentratia de Cs 137 (Cesiu 137) cu 2, pana la 3 ori, inregistrandu-se concentratii similare, daca nu chiar mai mari decat cele de la Cernobil. In mod indirect, contaminarea radioactiva are un impact semnificativ asupra marfurilor provenite din zona afectata (Asia, Oceania, Australia si America de Nord), printre acestea regasindu-se si produsele alimentare. Produsele alimentare, in speta conservele de peste (ton), uleiul de peste, produsele semi-preparate din peste, toate prezinta, conform masuratorilor efectuate, o radioactivitate sporita, acesta fiind si motivul pentru care aceste produse sunt vandute, uneori, la un pret redus pe rafturile magazinelor de tip supermarket.
Cum sa alegem ce ton sa consumam
“La alegerea unei conserve de ton trebuie sa se aiba in vedere continutul de ton din conserva, cantitatea de proteine, de grasimi si de sare la 100 grame produs. Un alt aspect important il reprezinta si locul unde a fost pescuit pestele intrucat cel capturat in Oceanul Pacific este iradiat cu Cesiu 137 in urma accidentului nuclear de la Fukushima din anul 2011. Din pacate, ingerarea unui aliment radioactiv este cea mai grava forma de poluare, iradierea in acest caz fiind de 20 de ori mai mare decat iradierea exterioara a corpului in aceleasi conditii privind cantitatea de element radioactiv. Recomand consumatorilor sa evite conservele de ton care au in compozitie peste capturat in Oceanul Pacific, respectiv din urmatoarele zone: FAO 61, 67, 71, 77, 81, 87 si 88. De asemenea, consumatorii nu trebuie sa achizitioneze conservele de ton care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugina, acestea reprezentand un adevarat pericol pentru sanatatea lor” a precizat Domnul, Conf. Univ. Dr. Costel STANCIU, Presedinte APC.
“Referindu-mă strict la conservele de ton care se comercializează pe piaţa românească, sunt nevoit să lansez un semnal de alarmă în privinţa consumului acestui tip de peşte, avertizând toate mamele însărcinate. Evitând consumul de ton, scade riscul intoxicării copilului cu metale grele şi este extrem de important acest aspect. Mercurul este un element toxic care se acumulează în rinichi, plămâni şi la nivelul pielii, iar în cantităţi ridicate poate produce numeroase probleme de sănătate, dintre acestea amintind: tahicardia, hipertensiunea, pierderea auzului, memoriei, părului, dinţilor şi a unghiilor, apariţia unor probleme neurologice etc.
Sunt de părere că eticheta conservei de ton ar trebui să cuprindă această avertizare, fiindcă nu toate mamele însărcinate cunosc aceste detalii, considerând în acelaşi timp că şi instituţiile media ar trebui să informeze publicul larg asupra acestor aspecte care au legătură cu siguranţa alimentară. Este binecunoscut faptul că tonul conţine cantităţi mari de metilmercur, Paul Drevnik, asistent de cercetare la University of Michigan constatând că în ultimii 50 de ani nivelul acestui metal greu a crescut de aprox. 6 ani în tonul cu aripioare galbene. O porţie de ton light care cântăreşte aprox. 150 gr conţine 18.11 micrograme de metilmercur, în timp ce în 150 gr de ton albacore putem regăsi 49,53 micrograme de metilmercur. Cea mai mare cantitate de metilmercur o găsim în 150 gr de ton steak, fiind aproximată la 97,49 micrograme.
Trebuie să amintesc că Environmental Protection Agency (EPA) a stabilit că ingestia zilnică a unei cantităţi de mercur de 0,1micrograme/1 kg este considerată ca fiind sigură pe toate categoriile de persoane, incluzând mamele însărcinate. CDC a reglementat această limită a siguranţei la valoarea zilnică de 0,3 micrograme de mercur/ 1 kg. Astfel, o persoană care cântăreşte în medie 60 kg ar trebui să nu ingere mai mult de 18 micrograme de metilmercur în fiecare zi. Totuşi, nu există un brand de conserve de ton care să specifice pe eticheta produsului câte micrograme de metilmercur se regăsesc într-o singură cutie. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit, fiind de părere că ar trebui să avem rezerve serioase în privinţa consumului conservelor de ton. În schimb, ţin să încurajez consumul heringului, midiilor, stridiilor, păstrăvului sălbatic, sardinelor sau a somonului sălbatic de Alaska. Ca linie generală, ar trebui să ne orientăm către peştii de dimensiuni mici, întrucât cantitatea de metilmercur acumulată nu este la fel de ridicată precum cea regăsită în peştii mari de pradă ( ex. peştele spadă, macroul rege, rechinul, tonul bigeye, tonul albacore, tonul cu aripioare galbene). Mă îngrijorează faptul că găsim pe piaţa noastră conserve de ton care conţin glutamat monosodic ( E621), acest aditiv alimentar fiind menit să accentueze gustul mâncării, dar pe partea cealaltă fiind toxic pentru creier sau pentru alte organe. De asemenea, nu recomand consumul conservelor de ton copiilor care suferă de alergii sau de intoleranţă la histamină, deoarece conţine cantităţi ridicate de histamină, neurotransmiţător activat în declanşarea reacţiilor alergice.”, Nutriţionist Dumitru Bălan.