Un diagnostic comparat al sistemului medical romanesc releva tare cronice, crede Societatea Academică Română.
Este drept ca sectorul sanatate este finantat in Romania sub media europeana, dar nu totdeauna banii disponibili sunt cheltuiti cu folos. Este nevoie de reforme in doua directii: sporirea veniturilor in sector; rationalizarea cheltuielilor si a sistemului in general, pentru o mai buna eficienta si tintire a prioritatilor reale.
Peste tot in lume exista doua dimensiuni acceptate in dezbaterea publica privind performanta unui sistem sanitar: eficienta folosirii resurselor (adica maximul de output care se poate obtine la un input dat) si echitatea de acces (adica in ce masura toata lumea care are nevoie de asistenta medicala are posibilitatea de a beneficia, indiferent de resursele de care dispune). Cum cele doua obiective nu se pot atinge simultan, peste tot in lume vedem o preferinta pentru unul dintre ele: tarile anglo-saxone sunt mai orientate spre eficienta economica (de aici, si inclinatia pentru mecanisme mai curand de piata, cu sisteme bazate pe asigurari propriu-zise de sanatate), in timp ce tarile din Europa continentala (de pilda, Franta) prefera modelul bazat pe solidaritate si asigurarile „sociale” cu o puternica componenta redistributiva.
Unde ne aflam noi, de fapt? Nemultumirile publicului in legatura cu sistemul sanitar romanesc sunt in realitate simptomul faptului ca am esuat in ambele obiective. Nu avem nici un sistem care sa foloseasca optim banii pentru oferirea de servicii medicale (alocari mici dar chiar si acestea pe prioritati gresite) si nici un sistem care sa asigure echitatea de acces. Ce e mai rau, daca am fi avut ocazia in criza sa incercam sa reformam sistemul macar pentru clarificarea unor responsabilitati si cresterea eficientei cheltuielilor, am preferat sa inrautatim situatia: ne bazam pe arierate si stimulam iresponsabilitatea, dupa cum se arata in continuare.
Vezi AICI raportul complet şi policy brief-ul SAR
Sursa: SAR.ro
