Urinarea cu dificultate, numită de medici disurie, este unul dintre simptomele importante pentru urologi, un simptom care poate trăda boli grave. La fel de bine însă, disuria poate să aibă cauze din cele mai diverse.
„Disuria este un simptom, nu este o boală. Este un simptom și înseamnă urinarea cu dificultate, cu greutate. Pentru mine, ca urolog, disuria este un simptom foarte important pentru că, de cele mai multe ori treduce existența unui obstacol sub vezică, un obstacol subvezical”, explică dr. Dorin Claici, medic primar urolog.
„De ce cred că e un simptom foarte important? Pentru că, dacă există un obstacol subvezical, și dacă acesta este neglijat, cu timpul, repercursiunea pe care o are asupra tractului urinar superior va fi greu de manageriat. Cu alte cuvinte, să presupunem: cele mai frecvente ipostaze în care apare disuria sunt, sigur, la adultul de vârsta a treia, care are probleme cu prostata. Un pacient cu probleme de prostată, cu un adenom de prostată, care este o boală, și al cărei simptom este disuria. El urinează cu dificultate. Poate că nu îl supără foarte tare, nu îl doare și se și obișnuiește, pentru că asta nu apare în timp. Adică apare în timp, nu deodată. Și atunci bolnavul, încetul cu încetul, își pierde forța jetului urinar, se apropie tot mai tare de vasul de toaletă, este oarecum mulțumit cu această chestie pentru că nu îl doare, știe că după o vârstă trebuie să se întâmple așa. Doar că vezica depune un efort considerabil și din ce în ce mai mare ca să împingă acel obstacol, să-l învingă. Și, după o vreme, vezica se decompensează și apare reziduul vezical cronic, ceea ce înseamnă că, permanent, în vezica acelui pacient va rămâne o cantitate de urină pe care el nu o să o golească. Și după ce apare și rămâne cantitatea aceea de urină acolo, încetul cu încetul, urina începe să rămână și pe uretere în sus, până la nivelul rinichilor. Și, din păcate, trebuie să vă spun că nu rare sunt cazurile în care vin pacienți cu insuficiență renală cronică. Pentru că nu se prezintă la doctor atunci când încep să urineze cu dificultate.
Deci, încă o dată spun: disuria este un simptom și este un simptom foarte improtant. Mai sunt două categorii de pacienți la care disuria este extraordinar de importantă: una este reprezentată de copiii mici. Pentru că disuria poate să apară și la copiii mici datorită unor anomalii. Unele chiar benigne, cum ar fi stenoza de meat uretral. Din nou: e foarte important pentru că înseamnă greutate la micțiune și asta are repercursiuni asupra tractului urinar superior.
Deci copiii. Si disuria la femei este iarăși foarte importantă pentru că, dacă la bărbat, mai ales la bărbatul de vârsta a treia există o justificare pentru disurie, la femeie, când apare disuria poate, de multe ori, să fie apanajul unei boli mult mai grave, care este cancerul de col infiltrativ. Se poate întâmpla și lucrul acesta, pentru că, dacă această boală evoluează și prinde uretra, atunci apare urinarea cu dificultate. Sigur că urinarea în sine, gestul micțional presupune mai multe componente. Una este ca tractul să fie liber. Am vorbit până acum de obstacolele subvezicale. Deci trebuie să fie colul vezical liber, uretra liberă.
A doua componentă este cea neurologică. Trebuie să existe o integrare neurologică între contracția mușchiului vezical și relaxarea sfincterului. Practic, atunci când urinăm se întâmplă aceste lucruri, toate deodată: mușchuiul vezicii, vezica se contractă, sfincterul se relaxează și urina iese. Un motiv de disurie poate să fie și o patologie neurologică. Ceva care să facă ca atunci când se contractă vezica, de exemplu, să se contracte și sfincterul în loc să se relaxeze. Aceasta se cheamă dissinergie de trunci sfincterian, adică există un nesinergism, adică o neconcordanță între contracția vezicală și contracția sfincterului și asta poate să fie ca un prim simptom al unor boli neurologice grave.
Din nou spun: disuria este un simptom, nu o boală. Și disuria este un simptom care e foarte important și te ajută să diagnostichezi boala. Pentru a scăpa de disurie trebuie să tratezi boala. Dacă e vorba de adenomul de prostată sau de o patologie a prostatei trebuie rezolvată aceea, dacă e vorba de o strictură a uretrei, de o stenoză de col urinar, de stenoză de meat uretral trebuie rezolvate acestea. Litiaza poate să dea o problemă de disurie. Litiaza urinară joasă, vezicală sau, foarte rar, dar se întmplă câteodată, să fie un calcul inclavat în uretră, care poate să dea disurie și trebuie rezolvat calculul. Dacă este o boală neurologică atunci trebuie, în principiu, tratată boala. Dar, revin și spun, este un simptom pe care eu pun foarte, foarte mult accent, pentru că disuria poate să ducă la apariția în timp, dacă este neglijată, a insuficienței renale cronice”, mai spune dr. Dorin Claici, medic primar urolog.
DELIA SESCU BARBU