Pielea – totul despre cel mai mare organ al omului

Straturile pielii

Pielea are trei straturi de bază – epiderma, derma și hipoderma.

Epidermă

Epiderma este stratul exterior. Este o barieră impermeabilă care conferă pielii tonusul. Rolurile sale principale sunt:

• pentru a face noi celule ale pielii
• pentru a da culoarea pielii
• pentru a proteja organismul de mediul extern

Oamenii elimină aproximativ 500 de milioane de celule ale pielii în fiecare zi. De fapt, părțile exterioare ale epidermei constau din 20-30 de straturi de celule moarte.

Epiderma produce în mod constant celule noi în straturile sale inferioare. Pe parcursul a aproximativ patru săptămâni, aceste celule își fac drum la suprafață, devin tari și înlocuiesc celulele moarte care se scurg.

Keratinocitele sunt cel mai frecvent tip de celule din epidermă. Sarcina lor este să acționeze ca o barieră împotriva bacteriilor, paraziților, ciupercilor, virușilor, căldurii, razelor ultraviolete (UV) și pierderii de apă.

Epiderma nu conține vase de sânge. Culoarea pielii provine de la un pigment numit melanina, care este produs de melanocite. Acestea se găsesc în epidermă și protejează pielea de razele UV.

Cele cinci straturi ale epidermei sunt:

• strat cornos
• stratul lucidum
• stratul granulos
• stratul spinos
• stratul germinativ

O foaie subțire de fibre cunoscută sub numele de membrană bazală împarte epiderma și derma.

Derma

Dermul servește ca țesut conjunctiv și protejează corpul de stres și efort. De asemenea, oferă pielii rezistență și elasticitate. În plus, rolurile sale principale sunt:

• a face transpirație și ulei
• pentru a oferi senzație și sânge pielii
• să crească părul

Motivul pentru care dermul poate îndeplini aceste funcții este că găzduiește foliculii de păr, vasele de sânge și vasele limfatice. Acesta găzduiește o serie de glande, inclusiv glande sudoripare și glande sebacee, care produc sebum, un ulei care lubrifiază și impermeabilizează părul.

Dermul conține, de asemenea, receptorii care detectează presiunea (mecanoreceptorii), durerea (nociceptorii) și căldura (termoreceptorii).

Dacă derma se întinde mult, cum ar fi în timpul sarcinii, atunci se poate rupe. Acest lucru va apărea mai târziu ca vergeturi.

Dermul se împarte în două straturi:

Regiunea papilară
Regiunea papilară conține țesut conjunctiv lax. Are proiecții asemănătoare degetelor care împing în epidermă. Aceste proiecții dau dermului o suprafață denivelată și sunt responsabile pentru modelele vârfurilor degetelor unei persoane.

Regiunea reticulară
Regiunea reticulară conține țesut conjunctiv dens, organizat neregulat. Fibrele proteice din regiunea reticulară conferă pielii rezistență și elasticitate.

Țesut subcutanat
Cel mai profund strat al pielii este țesutul subcutanat, hipodermul sau subcutanatul. Din punct de vedere tehnic, nu face parte din piele, dar ajută la fixarea pielii de oase și mușchi. De asemenea, țesutul subcutanat oferă pielii nervi și alimentare cu sânge.

Hipodermul conține în principal grăsimi, țesut conjunctiv și elastina, care este o proteină elastică care ajută țesuturile să revină la forma lor normală după întindere. Nivelurile ridicate de grăsime ajută la izolarea corpului și împiedică o persoană să piardă prea multă căldură. Stratul de grasime actioneaza si ca protectie, umplund oasele si muschii.

Funcțiile pielii

Unele dintre numeroasele roluri ale pielii includ:

• Protejarea împotriva agenților patogeni. Celulele Langerhans din piele fac parte din sistemul imunitar.
• Depozitarea lipidelor (grasimilor) si a apei.
• Crearea senzației prin terminațiile nervoase care detectează temperatura, presiunea, vibrația, atingerea și rănile.
• Controlul pierderii de apă prin prevenirea scăpării apei prin evaporare.
• Oferă rezistență la apă, împiedicând spălarea nutrienților de pe piele
• Ajută la termoreglare prin producerea de transpirație și dilatarea vaselor de sânge, ceea ce ajută la menținerea răcorului corpului. „Pielea de găină” și constricția vaselor de sânge îi ajută pe oameni să-și păstreze căldura.

Culoarea pielii

Culoarea pielii este un fenotip, care este o trăsătură observabilă, cum ar fi culoarea ochilor sau înălțimea. Culoarea rezultă din diferite tipuri de pigment numit melanină.

Rolul principal al melaninei este de a proteja pielea de lumina UV dăunătoare de la soare, care poate provoca cancer de piele. Când pielea este expusă la lumina UV, melanocitele încep să producă melanină, creând un bronz.

Persoanele care au mai multă feomelanină vor avea pielea mai palidă. Persoanele care au mai multă eumelanină vor avea pielea mai închisă la culoare. Cercetările privind evoluția arată că din punct de vedere istoric, populațiile mai apropiate de ecuator au evoluat pentru a avea pielea mai închisă la culoare pentru o mai bună protecție împotriva razelor UV ale soarelui. Pe de altă parte, oamenii din climă mai rece au dezvoltat o piele mai deschisă pentru a menține mai bine vitamina D.

În general, femeile au pielea mai deschisă decât bărbații. Acest lucru se poate datora faptului că femeile au nevoie de mai mult calciu în timpul sarcinii și în timpul alăptării. Vitamina D este produsă atunci când pielea este expusă la soare și este importantă pentru absorbția calciului.

Boală de piele

Ca și în cazul oricărui alt organ al corpului, pielea este susceptibilă la anumite boli. Acestea includ:

• Dermatita atopică: Cunoscută și sub denumirea de eczemă, aceasta este o boală inflamatorie a pielii caracterizată prin pete uscate, roșii, cu mâncărimi.
• Acnee: Aceasta este poate cea mai frecventă tulburare a pielii. Apare atunci când foliculii de păr se înfundă cu celule moarte ale pielii și ulei.
• Melanomul: Un tip de cancer de piele cauzat de expunerea la lumina solară în exces.
• Rozaceea: o erupție cutanată frecvent întâlnită la persoanele de vârstă mijlocie. Au tendința de a se înroși și au mici umflături roșii pe centrul feței.
• Psoriazis: Aceasta este o boală autoinflamatoare a pielii. Determină apariția de pete roșii, descuamate pe piele.
• Scabie: O afecțiune cu mâncărime a pielii cauzată de acarienul uman al scabiei.
• Zona zoster: numită și herpes zoster, este o erupție cutanată dureroasă, cu vezicule, cauzată de un virus.
• Lichen plan: o erupție cutanată neinfecțioasă cu mâncărime. Denivelările au vârfuri plate lucioase.

Îmbătrânirea pielii

Pe măsură ce o persoană îmbătrânește, pielea lui se schimbă. Devine mai subțire și mai ușor de deteriorat. Epiderma devine mai lent la înlocuirea celulelor moarte ale pielii și procesul de vindecare încetinește. În general, o persoană va avea mai puțină piele și devine mai puțin elastică.

Adulții mai în vârstă pot descoperi că pielea lor devine mai uscată, iritată și mai subțire. Pielea poate mâncărime mai mult, se poate învineți și se poate infecta mai ușor.

Există o serie de motive pentru care pielea trece prin aceste schimbări pe măsură ce o persoană îmbătrânește. Acestea includ factorii de mediu, genetici și celulari. Modificările hormonale pot afecta, de asemenea, pielea, precum și expunerea la razele UV, ceea ce crește riscul de cancer de piele.

Îngrijirea pielii recomandată adulților în vârstă pune un accent deosebit pe hidratarea pielii și pe protejarea acesteia de soare.

Rezumat

Pielea este un organ mare, complex, cu o gamă largă de roluri vitale, de la protejarea oamenilor de agenți patogeni până la menținerea temperaturii corpului potrivite. Oamenii nu ar putea trăi fără piele.