Povestea Fundatiei Speranta. 30 de ani de la înființarea primului serviciu specializat pentru copiii cu dizabilități din România || VIDEO

Fundația de Abilitare Speranța a sărbătorit 30 de ani de la înființarea primului serviciu specializat pentru copiii cu dizabilități din România și 4 ani de la înființarea programului UnLoc, adresat adulților cu dizabilități cu trecut instituțional in drumul lor pentru o viata independenta si a persoanelor cu dizabilități din comunitate, aflați in risc de institutionalizare.

Evenimentul a avut loc în 7 decembrie 2022, la AMBASADA, sala
Faber, din Timișoara.

„Înainte de Revoluție dizabilitatea nu era recunoscută, nu se
încadra în conceptul de om nou, nu exista o astfel de idee.” Laila Onu
președinte fondator FAS.

În 1991, Asociația FUB din Suedia, o organizatie care luptă pentru o viață mai bună a persoanelor cu dizabilități intelectuale, a venit în România să întindă o mână de ajutor. Aveau bani pentru copiii români,
strânși printr-o campanie media la postul de radio Helper.

În același timp, câțiva părinți cu copii cu dizabilități din Timișoara, din dorința lor de a oferi o viață mai bună copiiilor lor, au înființat Societatea Română Speranța. Elaine Johannson și Lars Bolander, Victor Wahlstrom de la FUB hotărăsc să sprijine acești părinti.

În 26 februarie 1992 se înființează la Timișoara primul serviciu specializat pentru copiii cu dizabilități din România. Așa s-a înființat Fundația de Abilitare Speranța și sub umbrela ei, Centrul de Abilitare
Speranța.

Președintele organizației era Laila Onu și director executiv psih. Ana Muntean. De ce abilitare și nu reabilitare: fiindcă conceptul de a sprijini copilul se realizează prin descoperirea calităților copilului și
dezvoltarea lor. Acest principiu se păstrează și astăzi în cadrul Centrului de Intervenție Timpurie, unde terapeuții lucrează unu la unu cu copii între 0 și 12 ani și intervenția este adaptă în funcție de progresul copilului în cadrul echipei multidisciplinare.

Finanțarea suedeză a durat 3 ani, la fel și conducerea psih. Anei Muntean, urmând ca Centrul de Abilitare Speranța să fie preluat parțial de către Inspectoratul Școlar, așa cum se hotărâse încă de la înființare.
Suedezii considerau că ei au ajutat la formarea și dezvoltarea unui model de serviciu pentru copiii cu dizabilități, urmând ca sistemul de stat să iși asume rolul comunitar.

De acest proces s-a ocupat psih. Letiția Baba, noul director executiv care a preluat conducerea centrului si al Fundației timp de 22 de ani.

Pe lângă acest proces birocratic, Centrul s-a dezvoltat foarte mult, echipa de specialiști fiind formată continuu. Letiția Baba a cerut modificarea numelui în Centrul de Resurse și Asistentă Educațională
Speranța, numele fiind mult mai potrivit în această structură nouă, începând din 2014. Toate proiectele fundației erau făcute pentru a susține activitatea centrului.

Au avut loc mai multe premiere: prima grupă de grădiniță de nevăzători din România, programul Luminița; prima cameră senzorială din România; primele centre de incluziune in școli; intervenție în maternitate prin sprijin oferit părinților care află că au un copil cu dizabilitate. Toate proiectele au avut ca scop incluziunea socială și educația incluziva în grădinițe și școli de masă.

În 2008, directorul executiv psih.Letiția Baba ia decizia strategică de a renunța la CRAE Speranța și îl cedează în totalitate Inspectoratului Scolar, Fundația de Abilitare Speranța continuându-și misiunea. La scurt timp, sub umbrela organizației, se constituie Centrul de Intervenție Timpurie, respectându-se același concept. Acest centru există și astăzi și în anul 2022 este considerat model de bune practici de către
ANDPDCA.

Locul copiilor cu dizabilități este în grădinițele și școlile de masă.
Locul adulților cu dizabilități este în comunitate.

Din 2017, psih. Letiția Baba face rocada cu un membru al Consiliului Director, este vorba despre Anca Menina Danci, care devine noul director executiv. Fundația se dezvoltă în zona serviciilor sociale: Centru de Intervenție Timpurie pentru copiii cu dizabilități, servicii pentru adulți: 3 locuințe minim protejate, în parteneriat cu DGASPC Sibiu, DGASPC Timiș, Consiliul Județean Timiș, Centrul pentru viața independentă și Echipa Mobilă pentru adulții din comunitate în risc de instituționalizare, subvenționate de către Direcția de Asistență Socială Timișoara. Acest lucru a fost apreciat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, astfel că în acest an Fundația de Abilitare Speranța a fost nominalizată la Gala Națională a Binelui organizată de către Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.

Copiii sprijiniți de-a lungul celor 30 de ani, au crescut și tot mai des ne întrebăm ce putem face pentru ei în continuare? 

În anul 2018, Fundația de Abilitare Speranța ia decizia strategică de a înființa sub umbrela sa, programul UnLoc, adresat adulților cu dizabilități cu trecut instituțional, dar si persoanelor cu dizabilități din comunitate, in risc de instituționalizare. Open Society Foundation a reușit să sprijine startul primilor doi ani de program adresat adulților cu dizabilități în procesul de dezinstitutionalizare, înainte de a se retrage din România.

Lucrurile s-au dezvoltat foarte rapid, astfel încât la 4 ani, avem pentru ei 5 servicii sociale licențiate, un al 6-lea pe drum și un serviciu pilot pe care îl propunem autorităților ca model pentru viață independentă. Serviciile noastre sunt centrate pe persoană, lucru greu de înțeles de autoritățile statului.  Deși energia noastră este uriașă, lupta cu sistemul incetinește foarte mult atât procesul de incluziune socială, cât și cel de dezinstituționalizare. 

“Ne place să vorbim peste tot despre munca pe care o face UnLoc, pentru că cred că este foarte importantă, atât cu privire la scopurile sale: să prevină instituționalizarea și să îi sprijine să își stabilească o viață proprie în comunitate, având propriul apartament, propriul lor loc de locuit undeva și având un bun sprijin al oamenilor în care pot avea încredere), cât și scopul în sine. La fel ca Inclusion Europe.” Milan Sverepa director executiv Inclusion Europe

Alternativa la locuințele sociale

Prin programul UnLoc, 2 locuințe tip container au devenit acasă pentru Romina și Ana, două curajoase după ce au trecut prin perioada de tranzit din instituție spre o viață independentă. 

Cum este azi în zona în care ne dorim schimbare?

„Avem Convenția ONU din 2009 și știu că România a aderat la această Convenție. Așa că aș dori să transmit tuturor politicienilor și factorilor de decizie din România și tuturor părinților și angajaților să se folosească de aceasta Convenție pentru că dacă ne setăm Convenția (prevederile Convenției) ca obiectiv, ne asigurăm că lucrăm în direcția potrivită.  Convenția nu este încă îndeplinită, dar lucrăm pentru asta și o folosim ca un instrument de muncă aproape în fiecare zi. Pentru că, dacă te uiți la toate articolele, este foarte bine detailat ce trebuie să facă societatea. Așa că, atunci cănd întâlnesc un politician, și o fac destul de frecvent, am mereu aceste articole cu mine, fie că e vorba despre condițiile de trai sau probleme de comunicare, iau articolele cu mine și le bag sub nasul politicianului și îi zic: Acesta este obiectivul pentru care trebui să lucrezi! Zoom Elaine Johansson” – director FUB Suedia (1990)

Astăzi, Fundația de Abilitare Speranța are mai multe proiecte active care se adresează persoanelor vulnerabile. Este vorba despre Proiectul Smart Community – Program de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a școlii pentru copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate, cod SMIS 139568 prin care sprijinim 270 de copii și tutorii lor rămași acasă din Teremia, Lovrin și Lugoj. Proiectul Efficient Parenting care oferă o abordare diferită a cursurilor de parenting centrat pe bunăstarea părinților. (www.efficientparenting.eu). Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale a premiat acest proiect, oferind la 25 de ani de existență a programului, o stea pentru bune practici.