Există semne care preced boala Parkinson cu ani de zile (VIDEO)

Pentru cei peste 70.000 de bolnavi cu Parkinson tratați în prezent în România, după cum arată cifrele Asociației Române AntiParkinson,  dar mai ales pentru cei alți aproximativ 70.000 care se estimează că ar putea fi diagnosticați până în 2030, informațiile medicilor cu privire la diagnosticul și tratamentul bolii Parkinson sunt mai mult decât importante.

Boala Parkinson este a doua boală, ca frecvență, degenerativă de sistem nervos

“Boala Parkinson este a doua boală, ca frecvență, degenerativă de sistem nervos. Este o boală  în care leziunile descrise determină o scădere a cantității unor neuromediatori din creier. Și dintre acești neuromediatori, pe primul plan este citat dopamina și zona care este afectată sunt nucleii bazali. Deci, ca urmare a unui proces degenerativ din interiorul sistemului nervos central, scade cantitatea de dopamină produsă de neuronii dopaminergici și apar o serie de simptome – motorii și nonmotorii – care afectează calitatea vieții pacientului”, explică dr. Daniela Reisz, , medic primar neurolog, lector în medicină, asistent universitar Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara.

Parkinsonul are patru semne  motorii importante

Parkinsonul are patru semne  motorii importante, pe baza cărora se pune diagnosticul. Toată lumea știe de tremor , dar nu neapărat tremorul este cheia  de diagnostic. Ce e foarte important în Parkinson și e cheie de diagnostic este bradikinezia, adică un fel de mișcare lentă, frânată a pacientului, dificultate în a efectua sarcini secvențiale cu viteză mare. Al treilea simptom important este rigiditatea. Pacientul se mișcă greoi, segmentele corporale nu au flexibilitate, este înțepenit. Și al patrulea semn cardinal este instabilitatea posturală.  Asta înseamnă că pacientul nu își recapătă echilibrul dacă se împiedică, dacă trebuie să treacă peste un obstacol.

Vârsta medie de debut a bolii Parkinson este în jur de 65 de ani

În general, vârsta medie de debut este în jur de 65 de ani, dar există și forme de Parkinson, mai ales parkinsonismul familial, sau boala Parkinson familială, care poate debuta mult mai devreme. Deci putem avea forme mai speciale de Parkinson de la 20 de ani. Și, de asemenea, boala poate să apară și mai târziu, deci am reconsiderat un pic în decursul timpului vârsta medie de debut, dar rămâne la 60-60 și ceva de ani, dar avem cazuri care debutează și la 20, fiind o extremă, dar și la 80, fiind cealaltă extremă.

Diagnosticul este clinic la, practic, majoritatea cazurilor. Paraclinicul ne ajută ca eventual să excludem alte boli și îl facem mai mult ca urmare a unui protocol, dar diagnosticul este destul de clar pe semnele clinice și în semnele acestea clinice, în ultimii 10-15 ani au fost luate în considerare o serie de semne non motorii care acum, cumva, trec pe primul plan ca importanță. Sigur că nu putem diagnostica Parkinsonul decât când apar semnele motorii care definesc boala, dar, de fapt, se discută despre un diagnostic preclinic, bazat pe alte semne. Și dacă e să vorbim de alte semne, putem să ne gândim la: tulburările de somn, care în Parkinson îmbracă, practic, toate formele de la insomnia de adormire, somn fragmentat, insomnia de trezire, la sindromul picioarelor neliniștite, sindromul mișcării membrelor în somn, la somnambulism, deși nu chiar somnambulism, dar am spus-o pe înțelesul tuturor; hipersomnie diurnă. Practic, toate tulburările de somn pot să preceadă boala Parkinson. Tulburări de natură psihică de tip anxietate, depresie – depresia se asociază cu boala Parkinson în procent de 30-40 la sută – , starea de încordare psihică, iarăși, apare foarte frecvent.

Pe urmă există o serie de semne nonmotorii de natură vegetativă: pacientul are anosmie, care precede uneori boala cu 4-5 ani. Anosmia înseamnă lipsa simțului mirosului. Pacientul are tulburări gastrointestinale: îl doare burta, îl doare stomacul, se caută la gastroenterolog, deci are tulburări de tranzit;  pacientul are constipație, uneori precede boala cu zeci de ani. Pacientul zice eu întotdeauna am fost constipat; pacientul are disfuncție vezicală, se scoală de două-trei ori noaptea să meargă să facă pipi și asta se întâmplă și la bărbați și la femei. Acuma, bărbații uneori zic că e din cauza adenomului de prostată, dar femeile nu au prostată și cu toate astea au două-trei nicturii; pe urmă sunt tulburări de sudorație; pe urmă mai sunt eventual tulburări ale tensiunii arteriale. Deci sunt o grămadă de semne care se asociază bolii Parkinson, care fac parte din tabloul bolii Parkinson, dar care nu sunt acelea patru pe care noi punem diagnosticul. Și aceste semne nonmotorii preced uneori boala cu ani de zile.

Boala Parkinson nu este tratabilă definitiv

Parkinsonul nu este tratabil definitiv, dar speranța de viață a pacientului cu boală Parkinson este cvasi-normală. Deci să zicem că pacientul cu Parkinson trăiește în medie cu două luni mai puțin decât un pacient neparkinsonian. În condițiile acestea nu mai punem problema chiar așa a tratamentului definitiv a bolii Parkinson. Miza tratamentului în boala Parkinson este, de fapt, calitatea vieții pacientului. Și, de fapt, la nivelul acesta există strategii terapeutice eficiente de tratare a bolii Parkinson. Adică tratamentul cu levodopa, practic, a schimbat radical și calitatea vieții pacientului, dar și prognosticul . Pentru că, pe vremuri, un pacient diagnosticat cu boală Parkinson avea o speranță de viață de șase, șapte, opt ani.

“Nu e singurul medicament. Sunt multe clase de medicamente care se folosesc. Există până la urmă un fel de artă a tratării Parkinsonului și, evident, tratamentul nu este unul bun pentru toți. Fiecare pacient are particularitățile lui, are modul lui de reacție la medicație, care nu poate fi prevăzut neapărat din prima și, da, este o provocare destul de mare tratamentul bolii Parkinson, dar asta nu înseamnă că nu este tratabil”, mai spune dr. Daniela Reisz, , medic primar neurolog, lector în medicină, asistent universitar Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara .

autor: DELIA SESCU BARBU

GALERIE FOTO: