ADHD – Deficit de Atentie/Tulburare Hiperkinetica

ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatrica, de neuro-dezvoltare, care afecteaza mai ales copiii si se manifesta prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite actiuni. Netratata poate avea consecinte negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).

Incepand cu ianuarie 2014, mai multe opinii medicale s-au conturat in jurul ideii ca ADHD nu este o boala si, prin urmare, nu ar necesita tratament medicamentos. In acest sens Dr. Laura Bastra de la Universitatea din Groningen este de opinie ca ADHD este o tulburare de comportament care necesita masuri cu caracter educational, eventual si asistenta unui psiholog.

Intr-un interviu acordat catre New York Post, neurologul american Richard Saul sustine ca ADHD nu este de natura neurologica fiind in fapt o suma de simptome dar nu o boala.

In acelasi sens, inca din anul 2011, Dr. Russell A. Barkley, profesor de psihiatrie la Medical University of South Carolina, a afirmat ca ADHD consta in tulburare de comportament si impulsivitate etichetate in mod curent ca boala ADHD, desi, in fapt, aceasta simptomatologie trebuie analizata printr-o anamneza completa a pacientului si o buna cunoastere a antecedentelor familiale si a istoricului pacientului, neexistand teste de natura medicala sau neurologica care ar putea indica prezenta ADHD.

ADHD inseamna Deficit de Atentie/Tulburare Hiperkinetica si este una dintre cele mai frecvente afectiuni psihiatrice intalnite la copii si adolescenti. Studiile arata ca un procent de 5% din copiii de varsta scolara prezinta simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasa de 30).

ADHD debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii copii simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot prezenta simptome si la varsta adulta.

Cuprins:

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. ADHD la copil
4. Simptome
5. Tratament

ADHD afecteaza sexul masculin mai mult decat pe cel feminin

Raportul baieti: fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, caci predomina forma ADHD cu inatentie.

ADHD poate fi tratat numai medicamentos

Conform studiilor, fara tratament, 30% dintre cei care sufera de ADHD merg catre delincventa juvenila. Daca nu au inteligenta superioara, o familie care sa-i sustina, daca parintii sunt someri, daca nu au suportul educational si material, ajung sa comita infractiuni.

Un alt studiu psihopatologic realizat in cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor din Romania a relevat faptul ca 85% dintre detinuti sufera de ADHD.

Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat si tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasa si in societate. Din cauza comportamentului la scoala va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul il va certa pentru ca nu e atent. Acasa, simtindu-se ei insisi vinovati, parintii isi vor revarsa si ei angoasele pe copil. Cu timpul, atat situatia de la scoala, cat si cea de acasa vor inrautati simptomele, iar in lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltand comportamente antisociale

Dupa noile studii de la Facultatea de Psihologie, Trier din Germania, au fost diagnosticati gresit de psihologi sau pedagogi suprasolicitatii, unii copii foarte inteligenti care in scoala se plictiseau, deoarece ei rezolvau, sau intelegeau mult mai rapid, ca ceilalti copii, problemele sau temele scolare. Aceasta greseala de tratatare medicamentoasa a asemenea copii, a dus la pierderea unor cadre care puteau deveni foarte valoroase a societatii noastre.

Diagnostic – ADHD

Medicii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci cand un copil:

• A manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare.
• Manifesta cel putin sase astfel de comportamente in mod constant, timp de cel putin sase luni.
• A prezentat unele simptome inainte de varsta de sapte ani.
• Este afectat de aceste simptome in activitatile curente, in mai mult decat un singur context, de exemplu la scoala si acasa.
• Prezinta simptome care nu sunt explicate mai bine de o alta boala.

ADHD la copil

Aceasta afectiune se poate manifesta la prescolari, scolari si adolescenti.

Simptomele ADHD sunt:

• Incapacitatea copilului de a-si mentine atentia si aceasta este usor perturbata de stimulii din jur;
• Hiperactivitatea, ducand la un comportament inadecvat;
• Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibitie) care il determina pe copil sa se implice in diverse activitati chiar foarte riscante fara a putea evalua gravitatea riscurilor.

Simptome ADHD

Simptomele de neatentie:

• ignora detaliile
• greseste din neglijenta
• isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca
• pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct
• nu respecta instructiunile
• nu termina ceea ce a inceput
• are dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile
• evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut
• pierde lucruri de care are nevoie
• este distras de zgomote exterioare
• este uituc in activitatile lui

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

Hiperactivitatea

• alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui
• vorbeste excesiv.
• se agita sau se foieste.
• trebuie sa se ridice de pe scaun.
• are dificultati in desfasurarea activitatilor de timp liber nezgomotoase.
• este in miscare, parca ar fi animat de un motor.

Impulsivitatea

• raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete.
• are dificultati in a-si astepta randul.
• intrerupe sau deranjeaza alte persoane.
• Deoarece toti copiii se comporta uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil numai de catre un specialist.

Tratament ADHD

Terapie comportamentala (incluzand antrenament si terapie)

• Medicatia
• Terapia combinata (medicatie si terapie comportamentala)
• Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Medicamente pentru ADHD

Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si non-stimulante.

• Medicamentele non-stimulante (Strattera)[modificare | modificare sursa]
• Non-stimulantele sunt medicamente de ultima generatie care nu afecteaza pe termen lung cresterea in inaltime si greutate.

Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)

Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si, desi exista de 60 de ani pe piata, au fost interzise in multe tari din cauza riscului de dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria substantelor strict controlate.

Foarte recent, studiul MTA asupra deficitului de atentie si hiperactivitate (ADHD) a scos la iveala faptul ca medicamentele Ritalin si Concerta pot oferi o ameliorare a starii de sanatate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar dupa trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, multi parinti renunta la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scadere in greutate, accentuarea ticurilor).

In plus, copiii care iau aceste medicamente regulat, timp de trei ani, au manifestat o intarziere in dezvoltare, potrivit “Multimodal Treatment Study of Children with ADHD” (MTA).

Autorii MTA au monitorizat 600 de copii cu ADHD, incepand cu anul 1990. Profesorul William Pelham, coautor al studiului, de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, a spus ca intarzierea in dezvoltare s-a manifestat la nivel de inaltime si greutate.

Procesul terapeutic la copiii si adolescentii cu ADHD

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de baza:

• Evaluarea initiala: Ca parte a evaluarii diagnostice, medicul sau specialistul de asistenta sanitara determina simptomele tinta si gradul initial de afectare.
• Strategia terapeutica: Medicul stabileste o strategie terapeutica prioritizand simptomele tinta si determinand metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora.
• Monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi invatarea, rezultatele scolare, interactiunile familiale si relatiile cu persoanele de aceeasi varsta) si din diferite medii (de exemplu acasa, la scoala, in afara programului scolar).