Romanii îşi pot verifica gratuit starea de sănătate a plămânilor cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC (bronhopenumopatie obstructiva cronică), aniversata la nivel mondial pe 14 noiembrie. Pe 17 şi 18 noiembrie, medici pneumologi vor realiza spirometrii gratuite în Galeriile Real din Bucureşti şi 9 oraşe mari din ţară (Constantă 2, Piteşti, Suceava, Arad, Baia Mare, Galaţi, Cluj, Timişoara 1 şi Oradea 1).
Cei care vor fi depistaţi cu probleme respiratorii vor primi un cupon cu care se pot prezenta la medicul specialist pentru mai multe investigaţii. Cuponul este valabil până la sfârşitul lunii noiembrie.
În România există cel puţin un milion de cazuri de BPOC, iar accesul la serviciile medicale este în continuare redus (mai puţin de 50% din pacienţi au făcut o spirometrie în ultimul an).
Toată lumea a auzit de bolile de plămâni şi de cancer şi se ştie că acestea sunt cauzele principale de mortalitate la nivel mondial, la strânsă “concurenţă” cu bolile cardiovasculare. Dar cum rămâne cu bronhopneumopatia cronică obstructivă sau BPOC?
Mulţi oameni nu au auzit de acesta boala de plămâni, cred că este rară sau că nu e gravă. Nimic mai fals. Cu cât ştii mai multe despre BPOC, cu atât mai mari sunt şansele de prevenţie. În cazul bolilor de inimă, datorită eforturilor intense depuse în trecut pentru educară şi prevenţia atacurilor de cord – adică a infarctului miocardic, s-a remarcat în timp o reducere vizibilă a acestor cauze de deces. În acelaşi mod, medicii specialişti spera că, dacă din ce în ce mai mulţi oameni vor cunoaşte mai multe despre BPOC,din ce în ce mai puţini dintre ei se vor îmbolnăvi de BPOC.
Din păcate, BPOC este a patra cauză de mortalitate din SUA, după boli cardio-vasculare, cancer şi accidentele vasculare cerebrale. Plămânii noştrii sunt un organ important – exact ca şi inima – şi au nevoie de protecţie pe tot parcursul vieţii. Ca şi bolile de inimă, BPOC poate rămâne asimptomatic timp de mai mulţi ani, până când devine aproape prea târziu. Peste 210 milioane de persoane la nivel mondial au BPOC, dar jumătate din ei încă nu ştiu asta. BPOC include emfizemul şi bronşita cronică şi este adesea, o combinaţie între cele două. În emfizem, aerul rămâne în plămâni, nu mai poate fi scos afară, plămânii îşi pierd elasticitatea, devin rigizi şi nu mai fuctioneaza bine. În bronşita cronică, apar iritaţii şi inflamaţii ale conductelor aeriene, se produce un strat gros şi dens de mucus, care îngustează şi mai mult conductele aeriene şi apar astfel dificultăţile de respiraţie.
Principala cauză a BPOC este fumatul, activ şi pasiv. Dar nu toţi pacienţii cu BPOC sunt fumători sau foşti fumători. O problemă majoră o reprezintă şi expunerea pe termen lung la poluare. Unele profesii sunt mai periculoase decât altele, pentru plămâni. Există şi o cauzalitate genetică, deficitul de alfa-1-antitripsina, care creşte riscul de BPOC. Aceasta afecţiune genetică explica doar 5% din cazurile de BPOC. BPOC este o problemă şi mai gravă în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în culturile unde să găteşte în spaţii închise şi la foc deschis, prin arderea lemnului sau cărbunelui.
Pacienţii cu BPOC pot prezenta tuse, wheezing (respiraţia şuierătoare), senzaţii de apăsare în piept, dar, cel mai adesea, primul semn al bolii este dispneea. Rămân fără suflu când urcă scările sau au nevoie să se oprească şi “să-şi tragă suflul” mai des decât alte persoane de vârste similar. Persoanele cu BPOC sunt mai expuse la răceli şi la apar mai frecvent recăderi ale răcelilor sau ale pneumonilori, boli care sporesc suplimentar dispneea şi celelalte simptome. Dispneea şi tuse pot fi şi simptome ale astmului bronşic. Femeile cu BPOC risca mai mult decât bărbaţii să fie greşit diagnosticate cu astm, din cauză că astmul este o boală mai frecvenţă la femei, iar despre BPOC există ideea preconcepută că este o boală mai frecvenţă la bărbaţi (explicaţia vine din obiceiul fumatului, mai frecvent în trecut la bărbaţi decât la femei, dar, din păcate, o explicaţie contrazisă acum de faptul că femeile fumează egal sau mai mult decât bărbaţii…)
BPOC nu se vindecă, dar se tratează. Ţesutul pulmonar deteriorat nu se reface, dar evoluţia acestei deteriorări poate fi încetinită şi ţinută sub control. Cel mai bun lucru pe care îl poate face un fumător este să se lase de fumat. Toată lumea trebuie să evite infecţiile. De aceea, sunt recomandate vaccinurile anti-gripale şi, pentru pacienţii peste 65 de ani, şi vaccinurile împotriva penumoniei. BPOC se tratează cu medicamente bronhodilatatoare, care relazeaza şi deschid căile respiratorii. În perioadele de agravare (exacerbare), devin utile medicamentele anti-inflamatorii, cum ar fi corticosteroizi inhalatori, care pot reduce inflamaţia accentuată de agravări şi pot scădea producţia de mucus. Oxigenoterapia şi antibioticele pot ajuta şi ele în lupta împotriva infecţiilor respiratorii.
Cel mai frecvent, oamenii sunt diagnosticaţi cu BPOC la 55-60 de ani. Din păcate, diagnosticul la această vârstă este oarecum tardiv, simptomele fiind déjà foarte pronunţate. În realitate, BPOC poate debuta în jur de 40 de ani (şi în cazuri mai rare, chiar la 20 şi 30 de ani). Pentru a diagnostica o persoană cu BPOC, pneumologul trebuie să îi facă o analiză simplă, nedureroasă şi care durează extrem de puţin, numită spirometrie şi să măsoare astfel, cât aer expira persoana respectivă. Aşa cum ne măsurăm periodic tensiunea arterială, cu ajutorul tensiometrului, la fel de multă atenţie ar trebui să acordăm şi plămânilor noştri şi să le verificăm periodic starea de sănătate, prin testarea cu spirometrul. Durează doar 10 minute şi primiţi rezultatul pe loc!
Sursa: paginamedicala.ro
