Anestezia: riscuri si efecte secundare

Anestezia este foarte folosita in actele medicale, fie ca vorbim de chirurgie sau stomatologie. Multi pacienti o privesc cu frica de necunoscut. Intrebari de genul: “Cum se face, cat dureaza, cat ia din viata”, sunt intrebari pertinente si cu valoarea psihologica profunda.

„Anestezia, in termenii cei mai simpli, inseamna “fara durere”, important detaliu de luat in considerare in contextul unei interventii chirurgicale. Este un act de precizie efectuat de catre medicul anestezist care necesita intelegerea si cooperarea pacientului”, sustine dr. Carmen Pantis, medic anestezist la Spitalul Clinic de Urgenta din Oradea.

Tipul de anestezie pentru un anumit pacient supus unei anumite interventii chirurgicale este cel hotarat de medicul anestezist si explicat pacientului, care sa reduca cel mai mult toate riscurile posibile.

“General vorbind, anestezia poate fi: anestezie loco-regionala, anestezia rahidiana, anestezia peridurala, anestezia de plex, care presupune adminsitrarea anestezicului direct pe nerv sau pe trunchi de nerv cu mentinerea starii de constienta a pacientului sau anestezie generala cu adminstrarea medicatiei anestezice in torentul circulator via cateter venos periferic, central. Aceasta implica adormirea profunda a pacientului cu obtinerea inconstientei pe toata perioada interventiei chirurgicale. Fiecare tip de anestezie comporta riscuri apreciate in contextul clinic al pacientului”, a precizat medicul anestezist Carmen Pantis.

Examenul care precede anestezia

Pana ce pacientul ajunge sa fie anesteziat, medicul trebuie sa obtina acordul informat al pacientului in cadrul unei discutii care ia forma examenului preanestezic.

“Este importanta pregatirea pacientului pentru anestezie atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihologic. Se adauga la acesta informatiile obtinute prin examenul fizic al pacientului si cele obtinute prin anamneza in ceea ce priveste antecedentele medicale, cele chirurgicale si anestezice, antecedentele alergice si antecedentele transfuzionale”, sustine dr. Pantis.

Obtinerea informatiilor in cadrul examenului preanestezic se realizeaza prin crearea unei relatii medic-pacient bazata pe sinceritate din partea pacientului si pe incredere reciproca.

Posibile probleme in recoltarea informatiilor pot sa apara la pacientul care nu este capabil sa ofere el insusi datele necesare, pacientul pediatric, pacientul in coma sau cu afazie, pacientul cu retard mental etc., moment in care este implicata familia care cunoaste cel mai bine toate informatiile acestuia si medicatia cronica de la domiciliu, inclusiv modul cum este autoadministrata aceasta.

Anestezia – riscuri

In cadrul examenului preanestezic se identifica si riscurile la care este supus, sau nu, pacientul: riscul operator, riscul anestezic, riscul de aspiratie gastrica, riscul de ischemie perioperatorie, riscul de agravare a bolii de fond, riscul trombembolic, riscul de sangerare, riscul infectios, toate judecate in context de tip de interventie chirurgicala, de tip de anestezie si de stadiul bolii asociate.

“Pregatirea preanestezica, preoperatorie este facuta in asa fel incat toate aceste riscuri sa fie reduse la minimum prin anumite gesturi terapeutice sau diagnostice. In concluzie, discutia condusa de medic cu pacientul, cu oferirea raspunsurilor la intrebarile pacientului, pe langa toate sanctiunile terapeutice si diagnostice necesare pentru scaderea riscurilor, reprezinta primul pas pentru obtinerea unei bune pregatiri preanestezice sau preoperatorii. Important este ca pacientul sa fie constient si aderent la terapie si indicatii, iar cooperarea sa sa fie autentificata prin semnarea acordului informat pentru anestezie”, a precizat dr. Carmen Pantis.

In anestezia generala pacientul nu respira, este ventilat mecanic, dependent de aparatul de anestezie care ii furnizeaza oxigenul necesar impreuna cu substantele care induc somnul si care se numesc gaze inhalatorii. Pacientii care au primit anestezie rahidiana, peridurala sau anestezie topica, locala respira spontan, foarte rar au nevoie de masca de oxigen.

Riscurile specifice anesteziei generale sunt cu mult reduse fata de anii anteriori, insa ele exista.

“Exceptie fac batranii, la care, spre exemplu, apare confuzia si, de asemenea, au saptamani in care sunt greu de reintegrat in mediul lor social. Dupa parerea mea, anestezia generala trebuie facuta doar atunci cand este absolut necesar si nu pentru orice interventie chirurgicala. Anestezia generala se face cu intubatie orotraheala. Asta inseamna ca dupa ce pacientul adoarme, acestuia i se introduce un tub in trahee, care va fi conectat la un ventilator si care ii va asigura ventilarea artificiala”, a precizat dr. Carmen Pantis.

Prin ventilatia artificiala se pot produce si leziuni pulmonare. De asemenea, exista riscul de aparitie a atelectaziilor, lipsa gazului din alveole datorita colapsului alveolar sau a consolidarii lichidului, pneumotoraxului, rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural, dar si a infectiilor respiratorii. Anestezia generala accentueaza problemele neuronale preexistente ale pacientilor.

Anestezia este o coma prin mijloace chimice

O anestezie generala este o coma indusa artificial prin mijloace chimice. Aceasta procedura se efectueaza, deoarece un om constient si treaz nu poate suporta durere de o intensitate foarte mare fara sa aiba o suferinta teribila. In acest context, trebuie sa eliminam complet posibilitatea unei dureri si nu se poate face acest lucru decat inducandu-i un somn atat de profund incat el sa nu mai respire. In momentul in care pacientul nu mai respira, medicul suplineste aceasta respiratie prin mijloace de ventilatie artificiala.

“Drogurile care i se administreaza pacientului in timpul anesteziei sunt reversibile prin administrarea unor reversori care il fac pe pacient sa se trezeasca. Atunci cand este facuta corect, anestezia generala nu are niciun fel de implicatii si, in niciun caz, nu scurteaza viata pacientului. Dupa trezirea din anestezie, pacientul poate sa fie ragusit, sa faca infectie respiratorie, poate sa aiba leziune de cai respiratorii, iar, in ceea ce priveste confortul general, poate sa fie ametit, confuz, simptome care se amelioreaza in primele 24 de ore dupa anestezie”, sustine medicul anestezist.

Trezirea din anestezie nu se produce spontan, insa s-au inregistrat cazuri de trezire intraanestezica. Acest lucru nu tine de tehnica, ci de reactivitatea pacientului. Exista anumite doze standard de medicamente care se administreaza in functie de raportul kilogram/corp. Prin mijloace de monitorizare, se evita trezirea intraanestezica, dar, foarte rar, pot fi si astfel de cazuri.

Medicul anestezist va superviza pacientul de la inductie pana la trezire si va avea ca ajutor, intotdeauna, un personal mediu: o asistenta de anestezie calificata pentru aceste manevre si acest tip de activitate medicala.

Nelinistea cea mai mare a pacientului este ca anestezia generala ia 1 an din viata.

“Fals. Anestezia generala nu ia ani din viata, ci doar aduce starea de somn profund cu inconstienta pe perioada celor cateva minute, ore cat dureaza”, afirma dr. Carmen Pantis.

In timpul interventiei chirurgicale pacientul nu prezinta durere. Dupa operatie, daca a fost in anestezie regionala pacientul este rugat sa ramana 5-6 ore intins fara sa se ridice, poate sa bea lichide daca nu a fost o interventie la nivelul abdomenului. Dupa anestezia generala pacientul se poate mobiliza la cateva ore .

“Anestezia a evoluat foarte mult in ultimii 20 de ani. De la o manevra foarte riscanta, s-a ajuns la o manevra aproape sigura”, a subliniat dr. Carmen Pantis, medic anestezist.

sursa