Din 2010 până în 2016, numărul de paturi din spitale, pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale de spitalizare continuă cu spitalele publice şi private din România, scade cu aproape 18.000! Ministerul Sănătății susține, între explicațiile ”tăierilor” de paturi din spitale, că 30-40% dintre cazurile de internare puteau fi rezolvate în ambulatoriul de specialitate sau prin spitalizare de zi, ceea ce ar costa mai puțin.
Numărul de paturi din spitale a scăzut dramatic din 2010, când erau 136.341. Urmare a închiderii a zeci de unități sanitare, s-a ajuns la 123.127 la nivelul anului 2013. Un proiect de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Planului naţional de paturi pentru perioada 2014 – 2016, supus acum dezbaterii publice, indică același trend descrescător:
– pentru anul 2014, numărul total de paturi din spitale, aprobat la nivel naţional, este de 120.950;
– pentru anul 2015, numărul total de paturi din spitale, aprobat la nivel naţional, este de 119.950;
– pentru anul 2016, numărul total de paturi din spitale, aprobat la nivel naţional, este de 118.950.
Numărul total de paturi la nivel național include paturile din secţiile de spitalizare continuă pentru afecţiuni acute, respectiv pentru afecţiuni cronice, include și paturile din sanatorii și preventorii. Numărul total de paturi din spitale nu va include numărul de paturi aprobate pentru pacienţii care se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă privative de libertate precum şi numărul de paturi din penitenciarele spital.
Autoritățile susțin că reducerea numărului de paturi din spitale, respectiv ”raționalizarea” rețelei spitalicești, răspunde angajamentelor luate faţă de Banca Mondială, Comisia Europeană și FMI. Se urmărește reducerea ponderii serviciilor de asistenţă medicală spitalicească în același timp cu creștere segmentelor de asistenţă medicală primară şi ambulatorie de specialitate. Acestea ”permit o gamă largă de rezolvări terapeutice caracterizate de aceeaşi eficacitate dar mult mai eficiente din punct de vedere al raportului cost- beneficiu”.
De ce trebuie făcută ordine în structura repartizării paturilor din spitale? Sunt diferențe semnificative, în funcție de specialități, zone geografice, tipuri de spitale sau medii de rezidență. Astfel, unele secții, pe anumite specialități, sunt supraaglomerate, iar altele subutilizate sau deficitare. Aceleași diferențe se constată și în cazul ratei de ocupare a paturilor din spitale, care în cazuri frecvente coboară sub 60%, la nivel anumitor secții, pe când rata optimă este considerată 80%.
