Exista in toate salile de sport si este folosita de persoanele care vor sa slabeasca sau sa se mentina in forma. Doar ca istoria benzii de alergare dezvaluie ca acest aparat are un trecut intunecat.
Banda de alergare a fost folosita pentru a pedepsi prizonierii
La inceputul anilor 1800, benzile de alergare au fost create pentru a-i pedepsi pe prizonierii englezi. In acea perioada, sistemul penitenciar britanic era foarte sever. Executiile si deportarile erau pedepse frecvente aplicate detinutilor. Iar cei care scapau, indurau conditii mizere in celule.
Banda de alergare era folosita pentru a propulsa morile
Miscarile sociale, conduse de grupuri religioase sau de celebritati precum Charles Dickens, au reusit sa schimbe metodele de reabilitare a prizonierilor. Atunci a fost introdusa banda de alergare, inventata de inginerul Sir William Cubitt, fiul unui morar. Acesta a propus ca detinutii sa mearga pe benzi care sa propulseze morile, sa macine cereale sau sa pompeze apa.
Banda lui Cubitt se invartea in jurul unui ax orizontal, astfel ca cei care o foloseau erau obligati sa paseasca in sus, ca pe o scara fara capat. Dispozitivul era vazut ca un aparat ideal pentru a-i tine in forma pe prizonieri, care au ajutat prin punerea in miscare a morilor, la reconstructia economiei britanice, decimata de razboaiele cu Napoleon.
Se estimeaza ca detinutii petreceau in jur de sase ore pe zi, cinci zile pe saptamana, pe benzile de alergare. Asta inseamna ca ar fi urcat 4267 de metri, aproape jumatate din inaltimea Everestului.
Ideea lui Cubitt s-a raspandit repede si, in numai 10 ani de la inventia ei, banda de alergare a fost folosita si in Statele Unite.
In 1884, James Hardy, un gardian de la o inchisoare din New York a afirmat ca nu asprimea acestui aparat ii terorizeaza pe prizonieri, ci rutina, faptul ca nu exista o finalitate.
Benzile au rezistat in Anglia pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand au fost interzise, pe motiv ca sunt prea chinuitoare.
