Peste un milion de batrani nu au norocul de a avea o pensie mare pentru a nu fi dependent sau de a nu fi singur. Caminele de batrani sunt subfinantate si supraaglomerate. Asa ca zeci de vile ramase fara cumparatori s-au tranformat peste noapte in azile clandestine.
Echipa „Romania furata”, emisiunea de la Digi24 intra azi in caminele publice. Va aratam cum a esuat statul punand un azil de milioane de euro in mana lui Adrian Secureanu, fostul manager de la Spitalul „Malaxa” arestat preventiv de 3 luni pentru luare de mita si delapidare. Saptamana viitoare mergem in cele private in care lipsa controlului face sa treaca drept corecte zeci de camine ilegale.
In Romania, batranetea e rareori un dar. Elisabeta Scurtu se simte norocoasa. La 90 de ani, isi pastreaza vazul si azul inacte, iar picioarele o asculta ca la 20. Doar singuratatea apasa.
„Joi, am jucat rummy cu o prietena, cu doamna doctor Constantin. Jucam in doua. N-avem al treilea sau al patrulea. Sarbatorile, duminicile, le stau singura in casa”, spune ea.
Aproape doua din cele patru milioane de varstnici din Romania traiesc in orase. Dupa usile inchise ale apartamentelor de bloc, batranetea e, in cel mai bun caz, varsta ingrijorarilor si a singuratatii.
„Dupa ce iesi din serviciu, nu stiu, lumea se indeparteaza. Se retrage fiecare in carapacea lui”, spune Elisabeta Scurtu.
Doamna Scurtu a fost contabila aproape 40 de ani. De la Sfatul Popular al Capitalei, pana la Ministerul Lemnului si la Radio Romania, s-a inconjurat mereu de oameni. Retrasa din 1983 la pensie, se inconjoara azi de amintiri.
„Acuma eu sunt bine. Dar, fereasca Dumnezeu, daca am un Alzheimer! In momentul cand ramai la pat, nu e chiar asa de simplu”, spune ea.
Teama de infirmitate a doamnei Scurtu e, in sate, o realitate intalnita la aproape orice poarta de casa batraneasca. Oamenii isi ascund adesea nevoile, iar asistentii sociali, putini la numar, nu le trec pragul decat intamplator.
Pe Ioana Ratcu am gasit-o la Slatioara, in Valcea, dupa o poarta oarecare. La 83 de ani, isi ingrijeste sora de 70, imobilizata la pat.
„E greu. E greu. Numai om bolnav la pat sa nu ai, sa nu poata merge pe picioarele lui”, spune Ioana Ratcu, pensionara.
Intr-o comuna cu 4.000 de oameni, cazul unui varstnic complet dependent de grija altui batran nu ajunge sa fie subiect de dosar social. Ingrijirea batranilor tine de putere si de noroc.
„Aicea-i satul mortii. Aicea poti sa mori de mii de ori, nu vezi un om ca trece. Daca n-as fi eu s-o ingrijesc, ar fi dusa de mult”, spune Ioana Ratcu.
Ioana si Geta sunt doi dintre cei 600.000 de romani cu pensii foarte mici si atat. Nu au indemnizatii, nici ajutoare sociale.
- – V-ati gandit sa cereti ajutor?
- – N-am cerut, doamna. N-am cerut ca te duci, nu te baga nimeni in seama, nu…
Neincrederea Ioanei Ratcu e indreptatita. Solutiile sunt doar pe hartie.
Statul nu va accepta sa plateasca unui batran de 83 de ani indemnizatie de insotitor pentru un altul de 70.
Iar caminul de batrani ridicat la nici trei kilometri distanta, complet mobilat si utilat, sta inchis.
„Aici avem cabinetul medical, aici e sala de tratamente, sala de asteptare, bucataria propriu-zisa, care este dotata cu tot ce trebuie pentru o bucatarie moderna. Cu aparatura, vesela. Aici avem vesela, cuptor cu microunde, masina de spalat, chiuveta, aragaz”, spune Cornel Stefan, viceprimarul comunei Slatioara.
Au trecut patru ani de cand Primaria Slatioara a construit caminul, gandit ca o casa cu patru camere si curte.
„Nu ne permitem, din bugetul local, sa asiguram buna desfasurare a Centrului de ingrijire batrani”, spune viceprimarul.
Conditia ar fi angajarea cu norma intreaga a 11 oameni, intr-o comuna care plateste deja de la buget 23 de salarii. Ca sa deschida caminul, primaria achita constant utilitatile si cauta 8 batrani gata sa plateasca 2.400 de lei lunar pentru ingrijire.
„Cin’ te primeste la camin cu pensie mica?”, spune Ioana Ratcu.
Realitatea asistentei care ii ocoleste chiar pe cei mai vulnerabili e cunoscuta in minister.
„Practic, noi, in multe din zonele din aceasta tara, inca mimam asistenta sociala. (…) In loc sa avem o activitate pe teren (…) la firul ierbii – avem, de fapt, persoane inglodate de dosare care tot ce trebuie sa faca e sa stea sa faca hartii de dimineata pana seara, care de multe ori au o mare doza de arbitrar in ceea ce priveste modul cum se acorda beneficiile sociale”, spune Dragos Pislaru, fost ministru al Muncii.
Niciun guvern nu a gasit inca o solutie.
Caminul din Slatioara nu e singurul construit, dotat cu bani europeni pana la oale si tacamuri, apoi inchis. Numarul lor in toata tara nu a fost socotit de nicio autoritate. Nici banii cheltuiti. Doar in Valcea, judetul cu cei mai multi varstnici din Romania, sunt cinci astfel de locuri pe care primariile nu le pot finanta ca sa functioneze. Le-ar pasa la judet. Nici acolo insa nu sunt bani.
Din datele Ministerului Muncii, in Romania sunt 118 camine de batrani in tot sistemul public. 44 tin de Consiliile Judetene, 74 – de primarii.
O medie de doua pe judet. Realitatea arata insa ca exista judete fara niciun camin de stat sau in care supravituieste unul singur.
Problema nu ar fi atat de bani, cat de modul in care sunt alocati. Daca centrele de ingrijire pentru adultii cu dizabilitati sunt finantate in proportie de 90% direct de la bugetul de stat, pentru caminele de batrani Ministerul Muncii isi asuma, abia de cateva luni, doar 10% din cheltuieli.
„Problema de fond pe care noi o avem este ca statul trebuie sa isi asume, si ca buget de stat, si el o componeta (…) Am demarat acest efort (…), am obtinut ca Ministerul de Finante sa isi asume 10% din finantare si este un prim pas”, spune Dragos Pislaru.
„Autoritatile locale sunt obligate sa finanteze aceste centre. Sigur, pot fi si autoritati locale – primarii – care sunt mai mici si au un buget mai mic. Dar ele se pot compensa cu Consiliul Judetean si fac acest lucru”, spune Marius Adrian Dobre, secretar de stat in Ministerul Muncii.
In orice oras mic, un camin de batrani se poate dovedi usor un pariu pierdut.
Ramnicu Valcea e, insa, un oras mare. Din 2006, primaria a platit aproape trei milioane de euro sa ridice cel mai modern camin public din Romania. La final, nu a gasit alti 200.000 de euro pentru dotari. L-a scos, deci, la licitatie, mai intai in 2013, apoi un an mai tarziu, pentru a-l da, gata facut, unei fundatii.
Asa intra in hora Florin Adrian Secureanu. Bunele relatii cu un fost general din Ministerul de Interne si cu primarul Emilian Francu il aduc pe directorul de atunci al Spitalului Nicolae Malaxa din Bucuresti in situatia de a lua caminul de la stat, pentru 40 de ani. In 2014, Secureanu e singurul pretendent, printr-o fundatie locala. Ca sa faca bani, ii strecoara in nume o sintagma cu rezonanta: Ordinul Cavalerilor de Malta.
„Am fost contactati mereu de persoane care au aflat ca au fost pacalite… Li s-a cerut sau ei au platit ceva pentru decoratia sau statutul de membru, de cavaler. Domnul doctor Adrian Secureanu nu a fost niciodata si nu este membru al Ordinului Suveran de Malta”, spune Jakob Kripp, ambasador al Ordinului de Malta in Romania.
Doi ani si jumatate, cavalerii fara blazon aduna bani, aduc in camin mobilier si aparatura fara acte care sa le ateste provenienta si asteapta sa porneasca o afacere profitabila. Doar normele Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, inasprite dupa incendiul din Colectiv, blocheaza licentierea.
Cu Adrian Secureanu arestat preveniv, fundatia reda in decembrie caminul, tot inchis, primariei.
Mircia Gutau, primarul municipiului Ramnicu Valcea: Aici e o sectie de ingrijiri medicale. Terapie cu laser… Uitati-va! O sala de forta… Din pacate, tencuiala nefiind incalzita, a picat ceva din tencuiala. Aici este o curte interioara in care batranii pot veni sa joace un sah, sa discute, sa joace un rummy. Aici este un cabinet de hidroterapie prin masaj. Uitati-va cum arata. Sunt convins ca multi vor fi invidiosi.
- Reporter: Si n-a intrat niciun batran?
- Mircia Gutau: Niciun batran, niciodata.
- Reporter: Desi au trecut 8 ani.
- Mircia Gutau: Exact. Este strigator la cer! Aici este un salon de stomatologie, dotat ultra de fundatia respectiva, pana la urma din banii primariei. Pentru ca ei trebuia sa plateasca o redeventa si s-a compensat redeventa cu investitia pe care au facut-o.
Primaria pierde 95.000 de lei pe an, dar primeste dotarile cu provenienta incerta. Drumul lor inapoi conduce spre Spitalul Malaxa.
„Oamenii care administrau caminul, pana a-l prelua noi, erau oameni de la Bucuresti. Am aflat ca erau angajati la Spitalul Malaxa. De aceea se si explica (…) cum au putut sa reziste financiar. Platea statul”, spune Mircia Gutau.
In ciuda lipsei de activitate, fundatia a fost, in ultimul an fiscal, pe plus. Angajat si el la Spitalul Malaxa, presedintele oficial al ONG-ului spune ca nu cunoaste circuitele financiare.
„Eu nu stiu sa fi intrat ceva bani acolo. Singurul care are drept de semnatura in banci este domnul Secureanu”, spune Traian Nica, presedintele Fundatiei Marele Priorat Autonom al Ordinului Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim Cavalerii de Malta.
De la obiectele care mobileaza caminul pana la serviciile de paza sau mapele de prezentare pregatite de Adrian Secureanu pentru inaugurarea si promovarea caminului din Ostroveni, toate se leaga, intr-un fel sau altul, de banii ori de contractele Spitalului Malaxa cu diverse firme private.
„Firma de paza era platita de o firma din Bucuresti care asigura paza si la Spitalul Malaxa, deci lucrurile foarte bine invartite in jurul Spitalului Malaxa”, spune Mircia Gutau.
- Reporter: Nu ati avut un partener din Valcea cu care…
- Tudorache Marinescu, SC MTC GUARD SECURITY SRL: Nu, nu, nu.
- Reporter: … sa fi facut paza acestui obiectiv?
- Tudorache Marinescu: Nu, nu, nu.
- Reporter: Nu ati avut nicio legatura cu caminul de batrani?
- Tudorache Marinescu: Nu, nu, nu, nu.
Proprietarul firmei din Valcea il contrazice pe administratorul firmei din Bucuresti.
„Noi am semnat un contract cu ei ca pazim centrul de batrani Ostroveni. Cu MTC Guard. Stiu ca firma de paza asigura paza si la Malaxa”, spune Nicolae Stefan, SC VULTURUL SECURITY SRL Rm Valcea.
Legaturile cu Malaxa nu se opresc la contractul de paza. Primul obiect ajuns la camin in 2014 este un computer tomograf pastrat inca sub sigiliu. Vine de la Pro Eurolife Med. Este firma care face investigatii de specialitate intr-un spatiu din Spitalul Malaxa si de la care acelasi spital ia contra cost personal pentru a-i furniza servicii medicale.
„A fost o donatie. El a fost achizitionat in leasing, la sfarsit a fost defectat si ar fi costat prea mult reparatia. S-a ivit ocazia pentru a se deschide un nou punct de lucru acolo pentru noi. Dar nu mai era in sarcina noastra sa il punem in functiune”, spune Andrei Barabulea, PRO EUROLIFE MED SRL.
In caminul de la Ostroveni, 80 de paturi asteapta complet echipate. Cearsafurile si fetele de perna poarta eticheta DENIMED CLEANING SRL, firma care curata dinainte de 2014 lenjeria destinata Spitalului Malaxa. Reprezentantii firmei exclud varianta vreunei donatii. Arata, in schimb, ca in spital se ruleaza peste 700 de seturi complete de lenjerie anual, iar inventare pe sectii nu au fost facute.
„Denimed Cleaning SRL a predat catre Spitalul “N. Malaxa” obiecte de inventar moale pe baza de proces verbal. Orice lipsa nu poate aparea decat in cadrul sectiilor. Explicatii ale beneficiarilor pentru lipsa inventarului moale din cadrul sectiei: “A plecat pacientul cu lenjeria acasa”; “S-a rupt si am aruncat-o”; “Transferul pacientului cu lenjeria de pat, de la un spital la altul, cu ambulanta”; “Decesul si transferul la morga””, se arata intr-un raspuns al DENIMED CLEANING SRL pentru Digi24.
Dotarile fara costuri au fost doar o parte a planului de la Ostroveni. Pentru a atrage clienti, Adrian Secureanu a comandat cateva sute de mape si un film cu care sa-si faca reclama. In lipsa de rezidenti, a platit pentru o zi batrani din Valcea sa se lase pozati in camin. Printre figurantii punerii in scena apar el insusi si partenera sa, Eugenia Chiriac, alintata „Vrabiuta”.
Macheta mapelor si filmarile sunt platite din bani publici. Reprezentantii firmei Grupul de Arte SRL, care au facut filmul si macheta revistei, refuza sa apara intr-un interviu filmat. Confirma insa ca au emis factura pe numele spitalului si nu pe cel al fundatiei, cu toate ca intre firma si spital nu se semnase un contract.
Mecanismul care a legat caminul din Ostroveni de spitalul din Bucuresti a avut, in final, un singur scop: profitul.
„Intentia lui era sa porneasca acest camin si sa obtina niste profituri relativ legale. O data ce faci dotarile asa cum le faci, dupa aia, cand intra pe profit, poti sa scoti niste bani”, spune Traian Nica, presedintele Fundatiei Marele Priorat Autonom al Ordinului Severan al Sf. Ioan de Ierusalim Cavalerii de Malta.
Arestat preventiv, Adrian Secureanu nu a putut fi contactat. In urma lui, la Ostroveni ramane esecul a ceea ce documentele oficiale numesc parteneriat public-privat pentru servicii sociale.
In tot acest timp, in judetul cu cei mai multi varstnici, sase camine stau inchise si numai trei gazduiesc batrani.
Din cele 6 camine facute cu bani europeni e deschis doar unul, in comuna Roesti. Cu 17 batrani in ingrijire, inghite 20% din bugetul local. 1.000 de lei platesc familiile ca taxa lunara si inca pe atat pune primaria. Pana cand va putea fi extins, se sustine la limita.
„Cheltuielile sunt mari. Dar daca reusim, din 2017, cand vrem sa mai modernizam si sa mai marim un pic, cu 25, cu 30 de batrani (…) se cam echilibreaza cheltuielile cu taxele, cu ce incasam”, spune Gheorghe Dragulescu, viceprimarul comunei Roesti.
Constantin Calin a fost mecanic de locomotiva. Dupa 16 ani de pensie, si-a gasit in caminul din Roesti o camera si un rost.
„Copiii au plecat in Anglia, au luat si baba dadaca… Si eu sunt singur. Asta este adevarul. (…) Ea zice ca o duce bine. Daca-s copiii cu ea… Asta-i soarta!”, spune el.
Constantin Calin nu are perspectiva clara a revenirii la viata lui de dinainte. N-ar avea-o, azi, in niciun camin din Romania. Batranii sunt inca tratati drept cazuri de institutionalizare pana la sfarsitul vietii, fara un plan concret de viitor.
Numai pe listele oficiale de asteptare sunt azi 2.800 de nume in toata tara. Caminele de stat inseamna 7.700 de locuri. 6.600 sunt deja ocupate. Cele 1.100 care ar aparea ca libere sunt, in realitate, indisponibile pentru ca nu mai primesc bani de la primariile in administrarea carora se afla.
Ingrijirea minima a unui batran institutionalizat costa, in Romania, intre 1.980 si 2.370 de lei lunar, in functie de gradul de dependenta. Suma e stabilita anual de Guvern. Din pensiile batranilor, statul poate retine cel mult 60%. Pentru cei mai multi, inseamna 300-400 de lei. Diferenta le revine autoritatilor locale si familiilor.
Consiliile locale suporta, in general, intre 500 si 1.400 de lei de persoana. Familiile raman cu o diferenta de 600 pana la 1.100 de lei. Cele mai multe nu o pot plati sau o ignora.
In ultimii 20 de ani, nu a existat nicio strategie nationala legata de ingrijirea batranilor. Banii s-au cheltuit fara noima, pe investitii cu viitor incert sau direct pe salarii, utilitati si alimente. Pana cand n-au mai fost.
„La nivelul intregului sistem de asistenta sociala, am descoperit ca statul nu cunoaste bine problemele cu care se confrunta persoanele vulnerabile. Statul nu trebuie sa fie o pestera in care se ingramadesc oamenii ca sa isi stinga viata”, spune Dragos Pislaru, fostul ministru al Muncii.
„Ne-am propus acest obiectiv si cred ca in prima jumatate a acestui an vom veni cu niste modificari esentiale la legea 17/2000. Mai concret, veti vedea cand vom avea legea in dezbatere publica”, spune Marius Adrian Dobre, secretar de stat in Ministerul Muncii.
Din 2000 pana azi, in caminele de batrani au ajuns prin Ministerul Muncii 14,4 miliarde de euro din bugetul national. Au acoperit reparatii, amenajari si modernizari in 51 de astfel de centre de ingrijire. Noua problema devine plata utilitatilor si a salariilor, ramasa la autoritatile locale.
In 2011, Guvernul accepta sa suporte integral cheltuielile a 19 camine. Sunt fostele spitale inchise, din lipsa de bani, in micile orase. Intelegerea asumata initial pana in 2013 se prelungeste inca doi ani. Asa-numitul Program de Interes National insumeaza 11 milioane de euro.
„Dar banii, cand erau dati, erau dati fara conditionalitati. Erau dati pur si simplu ca sa acopere o nevoie la nivelul local”, spune Dragos Pislaru.
In 2016, obligatia de a finanta fostele spitale devenite camine ramane in totalitate la primarii. Guvernul pune 2 milioane de euro la dispozitia tuturor celor 118 camine din Romania. Nu pentru utilitati si salarii de aceasta data, ci pentru angajarea personalului de specialitate care sa ajunga astfel de la 47% la 60%.
Doar 18 primarii depun dosare. Numai trei castiga. Din doua milioane de euro se atrag 21.300.
Cel putin 15 din cele 19 camine foste spitale sunt azi amenintate cu inchiderea. Au peste 700 de rezidenti dependenti de sponsori si de ajutoare.
La caminul din Balcesti sunt oficial 64 de locuri. Il locuiesc, de fapt, 43 de batrani. Chiar daca sunt locuri libere, de un an nu se mai fac internari, din lipsa de finantare.
„Ne-am infiintat din spitalul defiintat, am fost finantati 5 ani de zile. Dupa aceea am fost aruncati in spinarea primariei, primarie care nu are bani sa ne sustina. (…) Incepand din august s-au terminat toate fondurile, am ramas sa ne finantam doar cu banii pe care ii incasam din contributiile de la beneficiari”, spune Gabriel Popescu, directorul caminului de batrani din Balcesti.
Pentru ca primaria refuza sa plateasca pentru ingrijirea batranilor veniti din alte localitati, fiecare zi in care caminul e deschis poate fi ultima.
Silvia Faurescu are 80 de ani. 25 de ani a fost asistenta medicala chiar la Spitalul din Balcesti devenit camin. Are doua fete si patru nepoti, toti nascuti cladirea in care sta azi. Toti sunt departe.
„Batranetea e urata rau. E urata”, spune ea.
Pentru ingrijirea ei si a altor 12 rezidenti din oras primaria accepta sa contribuie. Doar ca in ziua in care se vor termina din nou alimentele, Silvia Faurescu va trebui sa plece, la fel ca toti ceilalti.
„Consiliul Local Balcesti nu are cum sa sustina activitatea Caminului de batrani Balcesti pentru ca nu este de interes local. Inseamna incetarea activitatii”, spune Constantin Aleca, primarul orasului Balcesti.
„In mod normal, ele trebuie sa fie in continuare la autoritatea locala. In afara de faptul ca autoritatea locala este cea care cunoaste cel mai bine nevoile societatii, este vorba pana la urma si despre o redistribuire a cheltuielilor pe buget, si local, si central”, spune Marius Adrian Dobre, secretar de stat in Ministerul Muncii.
Prinsi la mijloc in confruntarile politice, batranilor fara certificate de handicap li se promite mutarea intr-un camin nou. Terminat din 2012 si inaugurat de mai multe ori, caminul cu 30 de locuri de la Nicolae Balcescu e finantat din bani europeni. De aproape 5 ani, ii lipsesc angajatii si diverse avize.
„Am construit centrale noi, centrale termice – pentru ca ea o centrala pe panouri solare, care iarna… sa ne ierte Dumnezeu, acestea merg de la 2-3 grade in sus, sa fie lumina si soare. (…) Acuma am intarziat (…) nu primim avizul de functionare a centralei pe care am montat-o. Cum il primim, a doua zi vom putea transfera beneficiarii”, spune Antonie Ceausu, director adjunct DGASPC Valcea.
Gheorghita Trusca e singura de aproape 20 de ani. E cazul clasic al batranului cu venit minim, fara familie, plimbat deja prin trei-patru camine.
„Acum, Dumnezeu stie ce va mai face cu noi. (…) Eu ma rog sa ma ia. Un’ te duci sa mai cunosti alta lume, pe la alte camine? La batranetea asta…”, spune ea.
Departe de bugete, de politici si de strategii, oamenii ca Gheorghita Trusca nu-si pot decat pandi, pana la capat, norocul.
