I s-a refuzat, la CNAS, decontarea unei operatii de aproape 18.000 de euro in Germania, dupa ce a considerat ca, intr-un spital din Romania, mai precis, din Timisoara, lipseau medicamentele! Cazul a ajuns pana la Curtea de Justitie a UE, care s-a pronuntat astazi – vezi decizia care priveste sistemul de sanatate din Romania.
Curtea de Justitie a UE, cu sediul la Luxemburg, noteaza ca doamna Petru, cetatean roman, sufera de grave afectiuni vasculare a caror evolutie a necesitat internarea intr-un institut de specialitate din Timisoara: ”In urma investigatiilor medicale la care a fost supusa, s-a luat decizia efectuarii unei operatii pe cord deschis. in timpul spitalizarii sale, doamna Petru a considerat ca lipseau medicamentele si materialele medicale de prima necesitate si ca numarul de paturi era insuficient. tinand cont pe de alta parte de complexitatea interventiei chirurgicale pe care trebuia sa o suporte, doamna Petru a decis sa se opereze in Germania si a solicitat casei sale de asigurari de sanatate sa suporte costurile acestei interventii”.
Aflam de la Curtea de Justitie a UE ca cererea a fost respinsa cu motivarea ca din cuprinsul raportului medicului curant nu rezulta ca prestatia solicitata nu putea fi efectuata intr-un timp rezonabil in Romania. Costul total al interventiei s-a ridicat la aproape 18 000 de euro, suma a carei rambursare asigurata a solicitat-o autoritatilor romane.
Curtea de Justitie a UE: dreptul Uniunii impune doua conditii a caror indeplinire face obligatorie rambursarea cheltuielilor medicale
Tribunalul Sibiu a fost Sesizat cu judecarea cauzei, aceasta instanta solicitand apoi la Curtea de Justitie a UE sa stabileasca daca situatia in care medicamentele si materialele medicale de prima necesitate lipsesc echivaleaza cu o situatie in care tratamentul medical necesar nu poate fi acordat in statul de resedinta. ”In hotararea pronuntata astazi, Curtea ( de Justitie a UE – n.r.) aminteste ca dreptul Uniunii impune doua conditii a caror indeplinire face obligatorie eliberarea autorizatiei prealabile de rambursare a cheltuielilor medicale:
– Mai intai, tratamentul despre care este vorba trebuie sa se numere printre prestatiile prevazute de legislatia statului membru pe teritoriul caruia are resedinta asiguratul social.
– Apoi, tratamentul de care asiguratul social intentioneaza sa beneficieze in strainatate trebuie sa nu poata, tinand seama de starea sa actuala de sanatate si de evolutia probabila a bolii sale, sa ii fie acordat in intervalul de timp necesar in mod normal pentru a obtine tratamentul dorit in statul membru de resedinta”.
Aici, Curtea de Justitie a UE a statuat ca autorizatia solicitata nu poate fi refuzata atunci cand un tratament identic sau care prezinta acelasi grad de eficacitate nu poate fi obtinut in timp util in statul membru al carui rezident este persoana interesata. Curtea a precizat insa ca aceasta imposibilitate trebuie apreciata, pe de o parte, la nivelul ansamblului spitalelor din statul membru de resedinta apte sa acorde tratamentul despre care este vorba si, pe de alta parte, in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obtinut in timp util.
Curtea de Justitie a UE trimite mingea inapoi peste fileu, in Romania: este de competenta instantei nationale sa aprecieze…
Curtea de Justitie a UE noteaza ca autoritatile romane au aratat ca asigurata avea dreptul sa se adreseze altor spitale care dispuneau, in Romania, de echipamentul necesar pentru efectuarea interventiei de care avea nevoie. in plus, raportul medicului curant indica faptul ca interventia trebuia efectuata intr-un interval de timp de trei luni. ”Este deci de competenta instantei nationale sa aprecieze daca interventia nu ar fi putut fi realizata in acest interval de timp intr-un alt spital din Romania”, precizeaza Curtea de Justitie a UE.
Concluzia celor decise astazi de Curtea de Justitie a UE: ”Autorizatia de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate in strainatate nu poate fi refuzata atunci cand o lipsa a medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate impiedica asiguratul social sa beneficieze de tratamentul spitalicesc in timp util in statul membru de resedinta. Aceasta imposibilitate trebuie apreciata atat la nivelul ansamblului spitalelor din acest stat membru apte sa acorde tratamentul respectiv cat si in raport cu intervalul de timp in care tratamentul poate fi obtinut in timp util”.
