Hepatita C este o boala infectioasa ce afecteaza in principal ficatul. Infectia cu Virusul hepatitei C (VHC) cauzeaza aceasta boala. Adeseori hepatita C nu se manifesta prin simptome, dar o infectie cronica poate afecta ficatul iar dupa o perioada mai indelungata poate duce la ciroza sau cancer hepatic.
In unele cazuri, persoanele cu ciroza sufera si de insuficienta renala, cancer hepatic. O complicatie frecventa a cirozei este hipertensiunea portala, care la randul ei provoaca anastomeze care permit sangelui sa evite trecerea prin ficat; acest lucru producand vene varicoase la nivelul esofagului si stomacului, ce pot duce la sangerari pana la deces.
Cuprins:
Hepatita C – transmitere
Hepatita C se transmite la oameni mai ales prin contact direct cu sangele infectat prin administrarea de injectii intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril si transfuzii de sange sau, posibil, relatiile sexuale neprotejate cu persoane infectate. Estimarile arata ca intre 130–170 milioane de persoane in intreaga lume sufera de hepatita C. Cercetatorii au inceput studiul virusului hepatic VHC in anii ’70, existenta acestuia confirmandu-se in 1989. Nu se stie daca virusul provoca boala la alte animale, in afara de cimpanzeu.
Principalul mod de transmitere in tarile dezvoltate este administrarea intravenoasa a stupefiantelor (“drogurilor”) cu ace si seringi deja utilizate (practica “needle-sharing”). In tarile in curs de dezvoltare, principalele cai sunt transfuzia de sange si procedurile medicale nesigure. In 20% din cazuri, cauza imbolnavirii este in continuare necunoscuta; dar multe dintre aceste cazuri se datoreaza, foarte probabil, autoadministrarii intravenoase de droguri cu instrumente infectate.
Nu se stie daca hepatita C se poate transmite pe cale sexuala.
Tatuarea este asociata cu dublarea sau triplarea riscului de contractare a hepatitei C.
Hepatita C se poate transmite de la mama ce poarta infectia la copilul ei in mai putin de 10% din sarcini. Nu exista masuri de prevenire a acestui risc. Boala se poate transmite in timpul sarcinii si in timpul nasterii. O nastere grea si de durata este asociata cu un risc mai mare de transmitere. Nu exista dovezi privind transmiterea HCV prin alaptare; totusi, mama infectata ar trebui sa evite alaptarea la san daca mameloanele sunt fisurate si sangereaza, sau daca incarcatura virala este ridicata.
Hepatita C – simptome
Hepatita C prezinta simptome acute la doar 15% din cazuri. Cel mai adesea, simptomele sunt usoare si nespecifice, dintre acestea facand parte scaderea apetitului alimentar, oboseala, greata, durerile musculare si articulare si scaderea in greutate. Putine dintre cazurile de infectie acuta sunt asociate cu icter. Infectia dispare fara tratament la 10-50% din persoane si cel mai adesea la femeile tinere.
Hepatita C – Infectia cronica
Optzeci la suta dintre cei expusi virusului dezvolta infectie cronica. Majoritatea acestora prezinta simptome minime sau sunt complet asimptomatici in primele decenii de la aparitia infectiei, cu toate ca hepatita C cronica poate fi asociata cu oboseala.
Hepatita C este cauza principala a cirozei si a cancerului hepatic in randul persoanelor ce poarta infectia timp de multi ani.
Intre 10 si 30% dintre persoanele ce poarta infectia timp de peste 30 de ani dezvolta ciroza.
Ciroza apare cu precadere la persoanele infectate cu hepatita B sau cu HIV, la alcoolici si la barbati. Persoanele ce sufera de ciroza sunt in proportie de douazeci la suta mai expuse riscului dezvoltarii cancerului hepatic, o proportie de 1-3% pe an. In cazul alcoolicilor, riscul este de o suta de ori mai mare. Hepatita C este cauza a 27% dintre imbolnavirile de ciroza si a 25% dintre cazurile de cancer hepatic.
Ciroza hepatica poate duce la hipertensiune la nivelul venelor ce se conecteaza la ficat, acumulare de lichid in abdomen, invinetire sau sangerare la traumatisme minore, dilatarea venelor, in special a celor de la nivelul stomacului si a esofagului, icter (ingalbenirea pielii), si encefalita hepatica.
Hepatita – Cauze
Virusul hepatitei C este un mic virus ARN, incapsulat, monocatenar, cu sens pozitiv. Acesta face parte din genul hepacivirus al familiei Flaviviridae. Exista sapte genotipuri majore ale VHC. In Statele Unite, genotipul 1 este responsabil de 70% din cazuri, genotipul 2 de 20% din cazuri, si fiecare dintre celelalte genotipuri afecteaza fiecare in proportie de 1%. Genotipul 1 este cel mai raspandit in America de Sud si Europa.
Hepatita C – tratament
Virusul HCV provoaca aparitia infectiei cronice la 50–80% dintre persoanele infectate. Aproximativ 40-80% dintre aceste cazuri se vindeca prin tratament. In cazuri rare, infectia se poate vindeca fara tratament. Persoanele cu hepatita C cronica trebuie sa evite consumul de alcool si medicamente hepatotoxice si trebuie vaccinate impotriva hepatitei A si a hepatitei B. In cazul persoanelor cu ciroza trebuie efectuate ecografii cu ultrasunet pentru depistarea cancerului hepatic.
Medicatie
Persoanele cu anomalii ale ficatului in urma infectiei diagnosticate cu VHC trebuie sa urmeze tratament.
Tratamentul curent reprezinta o combinatie de interferon pegilat si ribavirina, un medicament antiviral, pe o durata de 24 sau 48 de saptamani, in functie de tipul VHC. In cazul a 50–60% dintre pacientii tratati se obtin rezultate imbunatatite. Combinatia de boceprevir sau telaprevir cu ribavirina si peginterferon alfa imbunatateste raspunsul antiviral in cazul pacientilor cu genotipul 1 al hepatitei C.
Tratamentul provoaca reactii adverse frecvente; jumatate dintre persoanele supuse tratamentului dezvolta simptome caracteristice gripei, iar o treime prezinta probleme de ordin emotional.
Tratamentul in primele sase luni este mai eficient decat dupa cronicizarea hepatitei C. Daca o persoana dezvolta o infectie noua care nu dispare dupa 8-12 saptamani, se recomanda tratamentul cu interferon pegilat timp de 24 de saptamani. In cazul persoanelor cu talasemie (o boala hematologica), ribavirina pare a fi benefica, dar creste necesitatea transfuziilor.
Medicina alternativa
Partizanii medicinei alternative sustin ca exista cateva terapii alternative eficiente in combaterea hepatitei C, inclusiv armurariul (ciulinul laptelui), ginsengul si argintul coloidal. Totusi, nu s-a demonstrat eficienta niciunei terapii alternative in combaterea hepatitei C si nu exista dovezi care sa ateste faptul ca terapiile alternative ar avea vreun efect asupra virusului.
Hepatita C – prevenire
Pana in anul 2011, nu exista niciun vaccin pentru prevenirea hepatitei C. Vaccinurile de acest tip sunt in curs de dezvoltare, iar unele prezinta rezultate incurajatoare. Riscul de hepatita C in cazul persoanelor dependente de droguri cu administrare intravenoasa scade cu aproximativ 75% printr-o combinatie de strategii preventive, cum ar fi programele de schimbare a acelor si de tratare a dependentei de droguri.
Este importanta examinarea donatorilor de sange la nivel national, precum si aderarea la precautiile universale in cadrul centrelor medicale. In tarile in care aprovizionarea cu seringi sterile este insuficienta, se recomanda prescrierea de medicamente pe cale orala si nu prin injectare.