Pentru un copil mai mare, faptul ca cineva din grupul lui de prieteni, este placut pentru inceput, fiindca poate sa imparta jucariile si hainutele pe care nu le mai foloseste, sau poate avea grija de el.
Problema apare atunci cand adultii intervin cand se joaca cu un copil mai mic si i se cere tot timpul sa cedeze, pe motivul ca celalalt copil este mai mic, iar el nu intelege.
Un frate mai mare, deodata se vede in postura in care trebuie sa imparta tot si sa se supuna unor reguli impuse de adulti.
Lucruri pe care nu ar trebui spune niciodata unui copil mai mare
Cele mai multe conflicte apar evident in momentul in care trebuie sa imparta: jucarii, atentie, spatiul de joaca si de miscare. Exista cateva lucruri pe care nu ar trebui sa i le spui insa niciodata copilului cel mare:
“Da-i jucaria ta celui mic, nu vezi ca plange?”
Si daca plange ce? Ar trebui sa renunte si sa planga el, ca asa il face pe celalalt fericit? Asta este lectia pe care ar trebui sa il invatam si pe cel mic, ca daca plange primeste tot ce isi doreste? Poti incerca sa il rogi pe cel mare sa ii imprumute jucaria respectiva celui mic, dar fii sigura ca o va primi inapoi, pentru a evita sentimentele negative, cum ar fi acela de a se simti neindreptatit si sau gelos.
“Cedeaza tu de data asta, ca tu este mai mare”.
Nu conteaza ca este mai mare, este tot copil! Capacitatea lui de discercere este aproximativ similara (daca vorbim de copii cu diferente de varsta de cativa anisori). Faptul ca este mai mare nu reprezinta neaparat un avantaj, dar in nici un caz nu este un dezavantaj care sa ii oblige sa faca lucruri care nu le plac.
Este foarte posibil ca cel mare vazand ca toata atentia este asupra celui mic, sa inceapa sa il imite pe acesta, incercand astfel sa atraga atentia asupra sa. In nici un caz nu luati in deradere acest lucru. Nu veti face decat sa ii creati un sentiment de frustrare si de gelozie fata cel mic. Spuneti-i ca este minunat si il iubiti asa cum este el. Eventual incercati sa il antrenati in alt joc mai interesant, mai adecvat varstei lui.
Sfaturi de gestionare a relatiilor intre un copil mai mare si un copil mai mic
Lasati-i sa isi rezolve singuri conflictele, sa planga, sa tipe, sa se exteriorizeze cum vor si pot ei. Incercati sa nu interveiniti, decat sa observati de la distanta, sa nu devina violenti. Cel mult le poti explica situatia, ca nu rezolva nimic prin violenta fizica sau verbala, dar in nici un caz nu incerca sa ii desparti sau sa le spui sa inceteze, sau sa il iei pe unul in brate ca sa il linistesti. Trebuie sa invete singuri sa isi rezolve conflictele, sa se linisteasca, sa faca fata unor astfel de provocari.
Este foarte posibil sa observi ca cel mare devine gelos, uneori chiar violent fata de cel mic. Nu este nimic anormal, accepta provizoriu situatia. Daca ii vei tot spune sa nu faca acest lucru si ii vei interzice ceea ce simte, cu atat mai frustrat va deveni si i se vor amplifica sentimentele negative. Este posibil sa ajunga sa creada ca este un copil rau si va simti ca este tot timpul certat.
Cu cat veti interveni mai putin, cu atat ei vor invata mai repede sa isi rezolve singuri divergentele si sa se joace frumos impreuna. Fie ca sunteti parintele celui mare, sau a celui mai mic, reactiile trebuie sa fie aceleasi si capacitatea noastra de intelegere orientata catre ambele parti, deoarece fie ca este mai mare sau mai mic, mai rasfatat, sau mai bland, mai egoist sau mai darnic, toti sunt copii.
Fie ca sunteti la parc printre altii copii straini, fie ca este vorba de frati, verisori, ori copii ai prieteni lor, adaptarea copiilor la diverse situatii si gestionarea corecta a diverselor conflicte va fi posibilia cu o cat mai mica interventie din partea noastra.
