Cu ocazia Zilei Internaționale a Moașei sărbătorită anual pe 5 mai, Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare şi compania Houston NPA au organizat la Institutul Prof. Dr. Matei Balş din București simpozionul național “Moaşa independentă – veriga lipsă”.
La eveniment au participat aproximativ 100 de moașe din întreaga țară, iar alături de acestea s-au aflat reprezentanți ai autorităților în domeniu și personalități importante ale lumii medicale: dr. Cristian Irimie – Secretar de Stat în Ministerul Sănătății, Mircea Timofte – președinte al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, conf. dr. Daniel Popescu – Coordonator al Facultății de Asistenți Medicali și Moașe, prof. dr. Adrian Georgescu – Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, prof. dr. Silvia Stoicescu – președinte al Asociației Române de Neonatologie, prof. dr. Gheorghe Peltecu – Directorul Spitalului de Obstetrică și Ginecologie Filantropia, dr. Sorin Petrea – Director medical al Institutului Matei Balș. Au fost prezenți și invitați din străinătate pentru a împărtăși din experiența lor moașelor din România și pentru a explica profesia de “midwife” așa cum este înțeleasă și în alte țări: Annemarie Binder din Germania, Brigitte Vondenhoff și Claudia Bider Heim din Elveția, ambele moașe trăind de câțiva ani în România.
“Evenimentul și-a dorit a fi un pas înainte pentru renașterea moașelor din România, pentru recunoașterea muncii lor. Acestea au studiile și experiența necesară pentru a acorda gravidei îngrijiri și susținere în sarcină, travaliu, naștere și în perioada imediat următoare, acolo unde nu există riscuri nici pentru mamă, nici pentru copil. Moașele sunt o verigă importantă în tot acest proces al nașterii normale și al alăptării și este nevoie de ele”a declarat Raluca Petre, Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare.
În deschiderea evenimentului dr. Cristian Irimie a precizat că “obstetrica se face în echipă, nu o face nimeni singur”, nesprijinind ideea de moașă independentă în sensul unei nașteri la domiciliu asistată numai de moașă. “Moaşele trebuie să colaboreze cu medicul obstetrician, iar visul meu ca medic este să văd pe lângă fiecare dispensar rural câte o moașă, moașa fiind stâlpul îngrijirii pacientelor în teritoriu”.
Conform lui Mircea Timofte, în România există aproximativ 5.000 de moașe recunoscute de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, atât cu studii postliceale, cât și universitare.
Prezentă la conferința de presă organizată cu ocazia simpozionului, moașa Melania Tudose din Buzău care are o experiență de 20 de ani în domeniu și peste 1000 de nașteri asistate, a declarat că “meseria de moașă nu este nouă, dar este o profesie care trebuie să renască”,să prindă contur legislativ clar, astfel încât “moașele din România să beneficieze de aceleași drepturi ca moașele din celelalte țări europene”, unde moașele sunt pregătite teoretic și practic să urmărească sarcina, pregătesc fizic și psihic gravida, colaborează cu medicul ginecolog și asistă la naștere (în Olanda spre exemplu practica nașterii la domiciu asistată numai de o moașă abilitată este chiar foarte des întâlnită). Conform Melaniei Tudose, moașele din străinătate se ocupă de partea fiziologică, normală a sarcinii, iar când sesizează orice afecțiune care apare pe perioada sarcinii, la naștere sau după, anunță medicul.
Conform moașei Claudia Bider Heim, în practica internaţională, moaşa este specialista fiziologiei perinatale, având grijă de femeia însărcinată în toate cele 3 etape: pe parcursul sarcinii, la naștere și în post-partum. Moașa urmăreşte sarcina normală (9 luni), educă viitoarea mamă şi cuplul despre rolul de părinte și sprijină viitoarea mamă din punct de vedere psihic şi fizic. La naștere, moașa monitorizează procesul fiziologic al travaliului, oferă sprijin emoțional și fizic mamei, aduce pe lume copilul, favorizează ataşamentul între mamă şi copil din primele clipe de viaţă și verifică expulzia placentară şi contracţia uterină, precum și pierderile de sânge. În post-partum, moașa sprijină procesul alăptarii în primă oră de viaţă, sfătuiește părinţii despre îngrijirea copilului, urmărește procesul de dezvoltare fizică şi psihică a copilului, perioada de alăptare timp de 6 luni și lăuzia.
În România, activitatea moașei este reglementată de Ordonanța 144/2008 art 7, care descrie rolul moașei întocmai cu cel din practica internațională. În realitate în România, activitatea moașei este restransă mult, din mai multe motive. Unul ar fi că în acest moment moașa este înțeleasă mai mult ca asistentă în sala de nașteri unde execută proceduri după indicațiile medicului, neavând timpul necesar de a se ocupa “ca la carte” de fiecare gravidă, nici în timpul sarcinii, nici în timpul travaliului sau după naștere, așa cum este descris rolul specialistului fiziologiei, adica al moașei.
Un alt motiv îl constituie faptul că, mai ales în București și în centrele universitare, moașele se află în concurență cu medicii rezidenți pentru a asista la nașteri, față de maternitățile din rural unde moașele sunt mai active.
Lipsa centrelor de naștere așa cum există în străinătate constituie un alt motiv. Centrele de naștere din țările UE funcționează numai cu moașe pregătite și experimentate, dar România, fiind la început, aceste centre ar trebui să funcționeze în imediata apropiere a spitalelor sau în curtea acestora, iar nașterile normale și fără complicații să fie gestionate de moașe, în colaborare cu obstetricieni, neonatologi.
Majoritatea invitaților la simpozion au declarat că România nu e pregătită pentru nașteri la domiciliu, niciun medic și nicio moașă nu ar trebui să fie de acord să își asume responsabilitatea aceasta în contextul actual. Dr. Cristian Irimie este de părere că “accesibilitateaîn cel mai scurt timp la un mediu spitalicesc în cazul unei urgențe”este principalul motiv pentru care în România nu se poate naște la domiciliu, ca în alte țări. “În Olanda o pacientă gravidă cu complicații poate ajunge din orice punct al țării în maxim 15 minute direct pe masa de operații”.“Nașterea are 4 timpi și în oricare din acești timpi se poate întâmpla ceva care să pună în pericol viața mamei și al fătului”,a adăugat dr. Irimie care, în calitate în medic ginecolog nu și-ar asuma riscul asistării unei nașteri la domiciliu în contextual actual din România din cauza situațiilor neprevăzute care ar putea apărea la tot pasul și în orice clipă.
Sursa: Televiziunea Medicala
