Un stil de viaţă sedentar este o cauză frecvenţă a obezităţii, precum şi greutatea corporală excesivă şi de grăsime la rândul lor sunt considerate catalizatori pentru diabet zaharat, hipertensiune arterială, leziuni articulare şi alte probleme grave de sănătate. Dar ce, dacă lipsa de exerciţiul în sine, au fost tratate ca o condiţie medicală? Clinica Mayo fiziolog Michael Joyner, MD, susţine că ar trebui să fie. Comentariul său este publicat în această lună în Jurnalul de Fiziologie.
Inactivitatea fizică afectează nu numai sănătatea multor pacienţi obezi, dar, de asemenea, persoanele cu greutate normală, cum ar fi lucrătorii cu locuri de muncă de birou, pacienţi imobilizaţi pentru perioade lungi de timp, după leziuni sau intervenţii chirurgicale, şi femei pe repaus la pat prelungit în timpul sarcinii, printre altele, dr. Joyner spune.
Lipsa prelungită de exerciţiu poate determina organismul să devină deteriorarea condiţiei fizice, cu ample structurale şi modificări metabolice: ritmul cardiac poate creşte excesiv în timpul activităţii fizice, oasele şi muşchii atrofie, rezistenţa fizică ondulări, şi volumul de sânge intră în declin.
Când îşi ies din formă, mulţi oameni doresc să se apuce iar de sport, dar din cauza efortului prea mare, care îi oboseşte rapid producându-le stări de ameţeală, sunt tentaţi să renunţe uşor. În astfel de situaţii, starea pacientului intră într-un declin lin, dar continuu.
“Aş spune că lipsa de activitate fizică este cauza principală a multora dintre problemele comune pe care le avem”, spune dr. Joyner. “Dacă ar fi să-l medicalize, am putea dezvolta apoi un fel, la fel că am făcut, pentru dependenţă de ţigări şi alte lucruri, de a oferi oamenilor, tratamente şi tratamente pe tot parcursul vieţii, care se concentrează pe modificările de comportament şi de activitatea fizică şi apoi. Noi pot lua măsuri de sănătate publică, cum am făcut lucruri pentru fumat, conducerea în stare de ebrietate şi de altă natură, pentru a limita inactivitate fizică şi de a promova activităţi fizice. “
Câteva boli cronice sunt asociate cu o capacitatea slabă de a face exerciţii fizice. Printre ele se numără: fibromialgia, sindromul de oboseală cronică şi sindromul de tahicardie ortostatică posturală, care se caracterizează prin apariţia unui ritm cardiac crescut şi a unor simptome asemănătoare celor de gripă în timpul exerciţiilor fizice şi chiar la statul în picioare.
Dacă inactivitatea fizică ar fi tratată ca o problemă medicală şi nu ca o simplă cauză a altor boli, atât pacienţii, cât şi fiziologii ar putea deveni mai conştienţi de valoarea pe care o au exerciţiile fizice. În acest fel, ar putea fi luate măsuri de sănătate publică, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor aspecte (ca fumatul sau conducerea sub influenţa alcoolului) odată ce acestea au fost recunoscute oficial ca fiind probleme cu impact asupra sănătăţii publice.
Sursa: descopera.ro
