O monografie a Medicinei Interne timisorene din ultimele opt decenii a fost lansata, miercuri, la Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF) ‘Victor Babes’ din Timisoara, in prezenta autorului, conf. dr. Nicolae Barbu, care a implinit varsta de 92 de ani.
“Monografia ‘Medicina interna: debut, dezvoltare si diversificare’ a fost scrisa sub lupa, intrucat la cei 92 de ani, vederea imi face mari probleme. Doi ani am lucrat la aceasta monografie. Am scris-o din marea dragoste pe care am avut-o pentru colegii medici si i-o dedic, in intregime, profesorului meu, dr. docent Constantin Zosin, intemeietorul unei adevarate scoli de nefrologie”, a declarat Nicolae Barbu.
Potrivit autorului, inainte de infiintarea Facultatii de Medicina din Timisoara, in perioada interbelica, asistenta medicala din oras era asigurata atat de unitati sanitare de stat, cat si private, cele de stat fiind reprezentate de patru spitale — Spitalul de stat I, de pe strada Marasesti, Spitalul de stat Chirurgie II, de pe bd. Eroilor, Spitalul Epidemic si Spitalul de Copii. Mai existau Institutul de Obstretica, pe Splaiul Begheiului, un Centru de ocrotire a copiilor, o Statie de salvare, dar si un Spital Militar.
Asistenta medicala privata era dominata
Asistenta medicala privata era dominata, in perioada interbelica, de sanatorii, precum si de numeroase cabinete medicale.
Medicina interna timisoreana era deservita, inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial de 27 de cabinete de medicina interna si de cinci cabinete de medicina interna si TBC.
Medicii din Banat si din Timisoara aveau posibilitatea de a urma cursuri universitare medicale in tara, mai ales la Cluj, dar si in strainatate — in special la Budapesta si Viena, mai rar la Praga.
“Evolutia medicinei interne a fost extraordinara. UMF avea in 1945 medici care lucrau intr-o singura clinica, iar astazi avem aproape 20. Atunci aveam in cabinet un singur EKG mic si prapadit, iar astazi, medicina interna din Timisoara dispune de cele mai perfomante dotari de echipamente si aparatura de talie mondiala”, conform autorului monografiei.
