Poliomielita, adesea denumita si paralizie infantila, este o boala infectioasa virala acuta, care se raspandeste de la om la om, de obicei pe cale fecal-orala.
Cuprins:
Aproximativ 90% din infectiile cu poliovirus cauzand poliomielita sunt asimptomatice, indivizii afectati pot arata o gama larga a simptomelor, daca poliovirusul intra in fluxul sangvin.
In aproximativ 1% dintre cazuri virusul patrunde in sistemul nervos central, infectand si distrugand preferential neuronii motori, avand ca efect slabiciune musculara si paralizie flasca. In functie de nervii implicati pot sa apara diferite tipuri de paralizie.
Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comuna caracterizata prin paralizie asimetrica, care de cele mai multe ori implica picioarele.
Poliomielita bulbara are ca efect slabiciunea muschilor care sunt inervati de nervi cranieni.
Poliomielita Bulbospinala este o combinatie de paralizie bulbara si spinala.
Poliomielita a fost recunoscuta ca o boala distincta in 1840 de Jakob Heine. Agentul care o provoaca este poliovirusul, a fost definit in 1908 de Karl Landsteiner. Desi epidemiile majore de poliomielita erau necunoscute pana la sfarsitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilarie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielita au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie si moarte in mare parte a istoriei umanitatii.
Poliomielita – cauze
Poliomielita este cauzata de infectia cu un membru al genului enterovirus, cunoscut sub numele de poliovirus (PV). Acest grup de virus ARN colonizeaza tractul gastro-intestinal in mod specific orofaringele si intestinul.
Timpul de incubare (la primele semne si simptome), variaza de la trei la 35 de zile, cu o durata obisnuita de la sase la 20 de zile. Poliovirusul infecteaza si provoaca boli doar oamenilor. Structura virusului este foarte simpla, compusa dintr-un singur genom ARN inchis intr-un invelis proteic numit capsida. In plus pentru protejarea materialului genetic al virusului, proteinele capsida permit poliovirusului sa infecteze anumite tipuri de celule. Trei serotipuri de poliovirusul au fost identificate: poliovirus de tip 1 (PV1), de tip 2 (PV2), si de tip 3 (PV3)- fiecare cu o proteina de capsida usor diferita de celelalte. Toate trei sunt foarte virulenti si produc aceleasi simptome. PV1 este forma cea mai intalnita, si cel mai asociata cu paralizia.
Persoanele care sunt expuse la virus, fie prin infectie de imunizare cu vaccin polio, dezvolta imunitate. La persoanele imune, anticorpii IgA impotriva poliovirusului sunt prezente in amigdale si in tractul gastro-intestinal, si sunt capabili de a bloca replicarea virusului; anticorpii IgG si IgM impotriva poliovirusului pote preveni raspandirea virusului la neuronii motori al sistemului nervos central.
Infectia sau vaccinarea cu unul din serotipurile poliovirusului nu ofera imunitate impotriva altor serotipuri, si imunitate deplina necesita expunere la fiecare serotip.
O afectiune rara, cu o prezentare similara este poliomielita nonpoliovirus, care poate sa apara de la infectii cu enterovirus nonpoliovirus.
Poliomielita – Transmitere
Poliomielita este extrem de contagioasa pe cale oral-orala (sursa orofaringiene) si fecal-orala (sursa intestinala). In zonele endemice, poliovirusi salbatici pot infecta practic intreaga populatie umana. Acesta este sezoniera in climat temperat, cu varful transmisiei vara si toamna. Aceste diferente sezoniere sunt mult mai putin pronuntate, in tropice. Timpul dintre prima expunere si primele simptome, cunoscute sub numele de perioada de incubatie, este de obicei de 6-20 de zile, cu gama maxima intre 3-35 de zile.
Particulele virale sunt excretate in fecale pentru mai multe saptamani dupa infectarea initiala. Boala este transmisa in principal prin intermediul traseului fecal-oral, prin ingerarea de alimente sau apa contaminata. Acesta este ocazional transmisa pe cale orala-orala un mod vizibil mai ales in zonele cu salubritate si igiena buna.
Poliomielita este cea mai infectioasa intre sapte si zece zile inainte si dupa aparitia simptomelor, dar transmiterea este posibila atata timp cat virusul ramane in saliva sau fecale.
Factorii care cresc riscul de poliomelita sau afecteza gradul de severitate al bolii includ imunodeficienta, malnutritia, tonsilectomia, activitate fizica imediata dupa debutul de paraliziei, leziunile muschilor scheletici ca urmare a injectie vaccinului sau agentilor terapeutici si sarcina. Desi virusul in timpul sarcinii poate traversa placenta, fatul nu pare a fi afectat nici de infectia materna si nici de vaccinarea antipoliomielitica.
Anticorpii materni trec, de asemenea, prin placenta, oferind imunitate pasiva, care protejeaza copilul de infectie de poliomelita in primele luni de viata. Ca o masura de precautie impotriva infectiilor, piscinele publice au fost adesea inchise in zonele afectate in timpul epidemiilor de poliomielita.
Poliomielita – Simptome
Persoana infectata nu prezinta intotdeauna simptome. In unele cazuri simptomele sunt pseudo-gripale: febra, angina (durere de gat), tulburari digestive, dureri de cap, dureri abdominale. Uneori pacientul acuza redoare de ceafa sau dureri la nivelul membrelor inferioare.
Cea mai grava forma a bolii este paralizia poliomielitica. Durerile musculare sunt foarte intense, paralizia instalandu-se in decursul primei saptamani. Paralizia poate afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui. Vindecarea este mai mult sau mai putin completa, in functie de caz.
Poliomielita – Tratament
Aproximativ 1% dintre copii sunt afectati de paralizie. Dintre acestia peste 1% sunt afectati pe viata post-poliomielita. Daca sunt afectati muschii respiratori, in absenta respiratiei artificiale, poate surveni decesul.
Nu exista tratament, dar intr-o oarecare masura se pot ameliora simptomele. Bolnavul poate avea uneori nevoie de respiratie artificiala.
Poliomielita – Profilaxie
Metoda de prevenire recomandata copiilor este vaccinarea cu vaccin antipoliomielitic. Sunt disponibile doua feluri de vaccin contra poliomielitei:
- un vaccin cu germeni viu-atenuati, Sabin, care se administreaza pe cale orala
- un vaccin cu germeni omorati, Salk, cu administrare injectabila.
In Romania, vacinarea antipoliomielitica face parte din Programul National de vaccinari obligatorii.
