Clipitul des, dregerea vocii, strambaturi ale fetei, toate aceste gesturi repetate involuntar reprezinta ticuri despre care specialistii spun ca pot avea cauze diverse.
“Ticurile sunt o problema foarte dificila, in sensul ca sunt niste miscari involuntare ale unor grupe musculare. Cele mai multe sunt la nivelul fetei dar si la toate grupurile musculare ale corpului. Pot fi ticuri bucale, ale gurii, deci, oculare, palpebrale, de strangere a pleoapelor, pot fi ticuri ale umarului, pot fi ticuri sonore, suntele pe care le emite in mod continuu un bolnav, un copil sau un adult. Deci e vorba de niste grupe musculare care nu mai pot fi controlate neuropsihic si isi dau drumul in mod spontan”, explica prof.dr. Constantin Lupu, medic primar neurologie și psihiatrie a copilului și adolescentului.
Ticurile sunt prezente la toate varstele
Ticurile apar la toate varstele in care copilului sau adultului i se impune o situatie declansatoare.
“Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt situatiile de frica, de anxietate. Acolo motivele sau cauzele de tip anxios, de tip frica sunt foarte multe. O pedeapsa, o sperietura, fenomene naturale de tip cutremur, inundatie, fenomene declansate de oameni – bombardamente, zgomote uriase – toate acestea produc niste concentrari asupra unor grupe musculare care se exprima prin ticuri. Odata instalate ticurile sunt foarte greu de oprit.”, adauga prof.dr. Constantin Lupu, medic primar neurologie și psihiatrie a copilului și adolescentului.
Ticurile: cauze
Una din cauzele ticurilor, foarte importanta, este prin imitatie. Cand copilul are in mediul lui un adult, parinte, sau o rudenie, sau un educator care are ticuri, acestea se molipsesc psihic, se invata prin repetarea lor in fata copilului si atunci el preia acest model, pe aceiasi grupa musculara, pe acelasi loc pe care il vede la adult sau in locuri diferite.
Ticurile au doua grupe mari de manifestare:
- primul grup este al celor cu ticuri pasagere, nevrotice, adica sunt miscari involuntare care se invata pe parcurs, apar pe parcurs si pot fi controlate cu medicatie, cu relatii psihomotorii de tip jocuri, de tip distragere de atentie. Aceste ticuri sunt benigne, usoare, prin imitatie, prin sperietura,
- ticurile cu defecte cerebrale, cu leziuni ale creierului. Leziunea respectiva a ticurilor in creier este purtatoarea bolii ticurilor, Gilles de la Tourette. Este descrisa deci de un medic francez in secolul 19 si aceste ticuri sunt foarte grave, nu prea pot fi vindecate, dar, din fericire, sunt foarte rare.
Ticurile se pot vindeca
“Primul lucru in manuirea corecta este sa nu se atraga atentia copilului sau ticaitului, despre ticurile pe care le face. Cu observatii de tipul “nu-i frumos, nu-i bine, fratele tau nu face, tu de ce faci?, n-o sa ai loc printre oameni pentru ca faci foarte urat”. Sigur ca din toate ticurile, cele mai dure sunt cele sonore, de voce, care imita tusea sau potrivirea vocii si care, atunci cand e liniste in clasa, sau intr-un loc, in biserica, el emite fara sa vrea aceste sunete si atunci sigur ca trebuie luate niste masuri pentru ca, foarte usor, ticurile manuite gresit se prelungesc pentru restul vietii.”, explica prof.dr. Constantin Lupu, medic primar neurologie și psihiatrie a copilului și adolescentului.
Ticurile: tratament
Tratamentul este si medicamentos si psihologic, pentru ca se impun niste masuri psihologice, de relatie cu copilul respectiv, de a-I distrage atentia, de a-l fixa pe alte meridiane, pe alte directii decat cele ale descarcarii motorii, de a-l indrepta spre un sport sau mai multe forme de joc in afara celor obligatorii, pentru destindere.
Important ca ticurile nevrotice, cele benigne, cele bune sunt toate datorate unui fond de anxietate, de frica si primul lucru pe care il combatem in situatia unui copil cu ticuri este linistirea starilor de frica, de anxietate: fata de adulti, fata de mediul inconjurator, fata de mijloacele tehnice din jur si asa mai departe. In tot cazul, noi intotdeauna ne adresam starii de frica pe care copilul nu stie sa si-o exprime, sa si-o spuna. Si nici parintii n-o stiu. Depinde de psihiatru, de psiholog, daca stie sa depisteze si sa se adreseze acestor stari de frica.
“Exista un tratament foarte précis pentru ticuri, care s-a dovedit in lumea intreaga foarte util, tratamentul cu niste picaturi, medicamente sub forma de picaturi, in care avem efecte foarte, foarte bune si ticurile pot sa dispara”, adauga prof.dr. Constantin Lupu, medic primar neurologie și psihiatrie a copilului și adolescentului.
In cadrul tratamentului este foarte importanta atitudinea parintilor si a apropiatilor in ce priveste ticurile, iar evitarea ironiilor este esentiala.
autor: DELIA SESCU BARBU
