Inventat pe la mijlocul anilor 1800 pentru a trata femeile de isterie , vibratorul era menit sa scuteasca medicii din acea perioada de a mai face masaj femeilor care nu aveau parte de sex.
In aceasta categorie se inscriau calugaritele, vaduvele si virginele trecute de prima tinerete. Ele nu aveau voie sa isi satisfaca singure aceste nevoi, deoarece masturbarea era considerata nu doar imorala, ci si un mare pacat.
Despre femeile care sufereau de migrene, ameteala, nervozitate, iritabilitate, instabilitate emoţionala,
respiratie limitata, melancolie, agresivitate, depresie, apasare abdominala, dureri musculare, paralizie sau insomnie, se credea ca au probleme cu sistemul reproducator.
Vibratorul a fost brevetat in anul 1880
Dr. J. Mortimer Granville pionier al vibratorului, isi breveta inventia in anii 1880. Initial, folosit doar ca un instrument medical, aparatul nu putea fi instalat in cabinetele medicale din cauza dimensiunii foarte mari a generatorului.
De aceea, in secolul al XIX-lea au aparut tratamentele cu jeturi de apa.
Dura mai putin de 4 minute pentru a “elibera spasmodic fluidele”, adica pentru a ajunge la orgasm (cuvant care nu era folosit).
Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea a aparut vibratorul electromecanic, inventat de Weiss.
Vibratorul lui Weiss functiona cu baterii, dar era administrat in continuare doar de medici.
Electrificarea de la inceputul secolului al XX-lea a facut posibila apariția vibratorului portabil, inventie
aparuta inaintea masinii de spalat electrice.
Vibratoarele se vindeau cu prospect si “promiteau” sa scape utilizatoarele de isterie, poliomelita și surzenie.
Rolul medicilor a incetat din acel moment.
O data cu aparitia filmului mut, vibratoarele au fost discreditate. Asta pentru ca erau folosite si descrise in filme pentru satisfacerea placerilor sexuale. Din aceasta cauza au continuat sa fie vandute pe post de aparate de masaj pentru gat.
Popularitatea vibratoarelor a crescut incepand cu anii ’80, si s-a creat o intreaga industrie prin diversificarea acestora.
