Daca asisti la masa unei familii cu copii mici, nu este iesit din comun sa-i vezi pe parinti alergand incolo si incoace cu farfuria de mancare dupa copii spunand, iar si iar: „Inca o inghititura, inca o inghititura”.
Ceea ce pare pe moment o solutie prin care adultul responsabil se asigura ca cei mici au parte de hrana necesara pentru a creste mari si sanatosi este de fapt o practica daunatoare pe termen lung, explica Gill Rapley si Tracey Murkett, experte britanice in nutritie si pioniere ale diversificarii naturale, axate pe respectarea ritmului si preferintelor bebelusului atunci cand se face trecerea la alimentatia solida.
Intr-un interviu pentru Gandul, acestea vorbesc despre cum le poti crea copiilor, chiar si celor mai mari, obiceiuri alimentare sanatoase si cum poti transforma masa de familie intr-un moment de relaxare.
Abordarea „inca o inghititura” are loc, de obicei, atunci cand vrei ca un copil sa manance o anumita mancare sau sa manance mai mult in general, spun Gill Rapley si Tracey Murkett. „Cercetarile ne arata, insa, ca daca incerci sa-I convingi pe copii sa manance o mancare pe care nu o vor, acestora le va displacea si mai mult respectivul fel de mancare. Poate functiona pe termen scurt, dar acest lucru inseamna ca un copil va fi mai putin dispus sa aleaga un anumit tip de mancare mai tarziu. Acest lucru este, de asemenea, adevarat atunci cand un fel de mancare care ii place copilului, de obicei ceva dulce, este folosit drept recompensa dupa ce copilul mananca un fel care nu ii place sau unul despre care parintii sunt ingrijorati ca nu ii va placea copilului, precum o anumita legume. In acest caz, copilul incepe sa aprecieze recompense chiar si mai mult, in timp ce felul de mancare care nu ii place, ii va placea chiar mai putin. Astfel, el va fi mai putin predispus sa aleaga o dieta sanatoasa si echilibrata pe masura ce va creste”, explica acestea.
Copiii care sunt fortati sa manance risca sa devina supraponderali atunci cand cresc
Sa incerci sa ii convingi pe copii sa manance o cantitate mai mare de mancare decat isi doresc, oricare ar fi aceea, este, de asemenea, o practica daunatoare. „Invata copilul sa ignore semnalele pe care corpuI le trimite pentru a-i spune ca este „plin”. Acest lucru inseamna ca va fi supus riscului de a manca prea mult si de a deveni supraponderal, pe masura ce va creste. Perceptia parintilor ca trebuie sa-si alerge copilul cu farfuria de mancare inseamna, de asemenea, ca mesele in familie nu sunt relaxate pentru nimeni. Iar mancarea si mancatul ar trebui sa fie intotdeauna placute.”
Potrivit lui Gill Rapley si Tracey Murkett, aceasta abordare isi are originea in felul in care au trait strabunicii si bunicii nostri in prima jumatate a secolului 20, o perioada dominata de razboi si foamete. Atunci sa nu termini tot din farfurie insemna sa ramai flamand o perioada buna de timp, mancarea nu trebuia irosita, iar felul in care se hranea un copil facea diferenta dintre viata si moarte. Astazi avem mancare din belsug, insa aceasta este de multe ori de proasta calitate.
„Astazi avem mijloacele de a ne umple cu mancare de proasta calitate, dar am continuat sa ne pastram obiceiul de a ne convinge copiii sa manance, desi nu mai exista niciun motiv”, spun Gill Rapley si Tracey Murkett.
„Daca parintii mananca nesanatos, singura solutie pe termen lung este sa isi schimbe propriile obiceiuri culinare”
Potrivit celor doua britanice, fiecare copil, daca se dezvolta normal, ar trebui sa detina controlul asupra a ceea ce mananca, cat de repede, cat de mult.
„Numai el stie ce ii spune corpul in legatura cu tipul si cantitatea de nutrienti de care are nevoie intr-o anumita zi, la o anumita masa. Copilul decide ce sa manance, din mancarea oferita, iar rolul parintilor este sa prepare si sa ofere mancare hranitoare si variata, evitand junk food-ul si ingredientele nenecesare, precum sarea si zaharul. Copilul nu isi controleaza parintii, nici ceea ce ii pun in farfurie, controleaza doar cat mananca. Bebelusii, in special, trebuie sa aiba ocazia sa exploreze mancarea si sa decid cat sa manance. Daca este lasat sa se joace cu mancarea, inainte de a o baga in gura, bebelusul va invata cat sa muste si cum sa mestece”, sustin Gill Rapley si Tracey Murkett.
Parintii au cel mai important rol in crearea obiceiurilor alimentare ale copiilor
Parintii au cel mai important rol in crearea obiceiurilor alimentare ale copiilor, insa nu prin ceea ce spun sau ceea ce le pun in farfurii celor mici. Ci prin ceea ce pun in propriile lor farfurii.
„Copiii invata sa manance, urmarindu-i pe parintii lor mancand. Este adevarat ca ajuta sa le oferi copiilor mancaruri sanatoase, dar acest lucru nu va functiona daca ei nu ii vad pe parinti consumand acel tip de mancare. Chiar daca i se da o altfel de mancare atunci cand este mic, el va ajunge in final sa ia parte la masele parintilor, sa manance din aceeasi mancare. Daca parintii mananca nesanatos, singura solutie pe termen lung este sa isi schimbe propriile obiceiuri culinare”.
Este o solutie care functioneaza si in cazul copiilor mai mari care au capatat obiceiuri culinare nesanatoase, de care pare ca nu vor mai scapa niciodata. Mesele sanatoase si relaxate in familie, insotite de explicatii legate de felul in care foloseste corpul mancarea si felul in care este produsa aceasta, pot face minuni daca se transforma intr-un obicei.
Copiii au nevoie sa manance mai putin decat cred parintii lor
Copiii au nevoie sa manance mai putin decat cred multi parinti, spun cele doua specialiste in nutritie:
„Ei au nevoie sa manance exact atat cat sa ramana sanatosi si stim ca sa fii supraponderal este nesanatos. Cantitatea exacta este diferita de la un copil la altul si poate varia de la o zi la alta, in cazul aceluiasi copil. Cel mai bun ghid este chiar apetitul celui mic. Din pacate, deseori, copiii aleg sa manance mai putin decat isi imagineaza parintii lor ca ar trebui, in special in perioada 1-3 ani. Multi parinti nu isi dau seama ca, intre 1 si 3 ani, copiii au nevoie sa manance mai putine mancare decat aveau atunci cand aveau sub un an. Cand copiii mici sunt presati sa manance mai mult decat au nevoie, la o varsta la care devin mai asertivi si capabili sa argumenteze, mesele se transforma in batalii si problemele precum„mofturile” si refuzul mancarii apar adesea”, spun Gill Rapley si Tracey Murkett.
Studiile arata ca obiceiurile alimentare ale unui bebelus incep inca din perioada intrauterina, iar diversificarea reprezinta un moment cheie care poate influenta pe termen lung felul in care se hraneste un copil.
„Bebelusii sub sase luni nu pot sa digere efficient mancarurile solide, asa ca ar trebui sa manance exclusive lapte. La sase luni, copiii sunt capabili sa ia in mana bucati de mancare si sa le mestece, asadar nu este nevoie sa ii hranim cu lingurita. Cu cat mai des ii incluzi in mesele de familie, cu atat mai bine. Astfel va invata sa aleaga dintr-o gama de mancaruri sanatoase si nu isi dezvolta preferinta pentru alimentele nesanatoase. Un bebelus nu ar trebui presat sa manance anumite mancaruri, sa manance repede. Poate sa nu manance niciun fel de mancare sau foarte putina saptamani intregi – acest lucru este normal, iar laptele ar trebui sa ramana principala sa sursa de nutritie pana in jurul varstei de un an. Sa faci anumite mancaruri sa para speciale sau sa presupui ca un anumit tip de mancare nu o sa-I placa sunt practici care ar trebui evitate pe cat de mult posibil. Parintii pot sa aiba incredere ca bebelusul lor stie ce are nevoie”, sunt de parere Gill Rapley si Tracey Murkett.
Ce inseamna diversificarea naturala
Cele doua se vor afla pe 6 iunie la Bucuresti, unde vor sustine, la invitatia „Totul despre mame”, o conferinta pe tema diversificarii naturale, ghidate de copil. Tododata, cartile lor, „Diversificare naturala” si „Copii crescuti cu blandete”, vor fi lansate pe 22 mai, la libraria Humanitas Cismigiu, incepand cu ora 18:30.
In timpul conferintei acestea vor vorbi despre curentul numit diversificare naturala, care a devenit un fenomen in special in Marea Britanie si Olanda.
„Diversificarea naturala este o abordare care permite copilului sa progreseze in mod natural si ii respecta abilitatea de a-si regla propriul apetit. Primele mancaruri ar trebui sa fie usor de apucat de catre copii – bucati cat un deget sau fasii lungi. Alte forme si texturi pot fi incluse gradual, pe masura ce copilul capata mai multa experienta. Bucatile trebuie sa fie suficient de tari pentru a putea fi apucate, dar suficient de moi pentru a fi mestecate – fructele pot fi crude, dar legumele si carnea trebuie sa fie gatite. Mancarea este mai curand oferita copilului, decat data, astfel incat decizia de a o lua sau nu sa apartina copilului. Copilul nu trebuie convins, grabit sau consrans in niciun fel, trebuie sa i se permita sa exploreze mancarea. Primele mese sunt despre invatare, nu despre mancare, asa ca este important ca copilul sa nu fie oboist sau flamand. Laptele trebuie oferit ca si inainte, pentru ca, pana la varsta de un an, aceasta este principala sursa de nutritie a copilului”, explica Gill Rapley si Tracey Murkett.
„Mesele in familie trebuie sa fie un moment pentru conversatie si companie buna, nu pentru persuasiune, mita sau lupte”.
Mesele in familie sunt cele mai importante
Cel mai important element care il ajuta pe un copil sa-si dezvolte obiceiul de a manca sanatos sunt mesele in familie.
“Este recomandat ca intreaga familie sa stea impreuna la masa ori de cate ori este posibil. Toti membri familie trebuie sa cumpere, prepare si imparta aceeasi mancare hranitoare. Nu trebuie sa presupui ca fiecare masa trebuie urmata de un desert. Trebuie sa faci mesele in familie placute. Acestea reprezinta un moment potrivit pentru conversatie si companie buna, nu pentru persuasiune, mita sau lupte. Toti membri familiei trebuie tratati la fel si trebuie sa avem incredere in ei ca mananca ceea ce au nevoie. Intre mese, ii poti oferi copilului gustari sanatoase, daca ii este foame”, arata cekle.