Infectia tractului urinar este o infectie bacteriana care afecteaza o parte a tractului urinar. Cand afecteaza tractul urinar inferior, aceasta este cunoscuta drept cistita simpla (infectie a vezicii urinare), iar cand afecteaza tractul urinar superior, este cunoscuta sub denumirea de pielonefrita (infectie a rinichilor).
Simptomele infectiei tractului urinar inferior includ durere la urinare si fie urinari dese, fie nevoia imperioasa de a urina (sau ambele), in timp ce cele ale pielonefritei includ febra si durere in flanc, pe langa simptomele infectiei tractului urinar inferior.
Principalul agent cauzal al ambelor tipuri este Escherichia coli, totusi, in cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot fi cauza.
Infectiile tractului urinar apar mai frecvent la femei decat la barbati, jumatate dintre femei avand cel putin o infectie la un moment dat in timpul vietii. Recurentele sunt frecvente.
Cuprins:
Infectia tractului urinar – simptome
Infectia tractului urinar inferior este denumita si infectie a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare si urinarea frecventa (sau nevoia imperioasa de a urina) in absenta scurgerilor vaginale si a unor dureri semnificative. Aceste simptome pot varia de la forme usoare la forme severe si, la femeile sanatoase, dureaza in medie sase zile.
Pot fi prezente unele dureri deasupra osului pubian sau in partea inferioara a spatelui. Persoanele care sufera de o infectie a tractului urinar superior, saupielonefrita, pot prezenta durere in flanc, febra sau greata si voma, pe langa simptomele clasice ale infectiei tractului urinar inferior. Rar, urina poate sa contina sange sau sa prezinte semne vizibile de piurie (puroi in urina).
La copii
La copiii de varsta mica, singurul simptom al infectiei tractului urinar (ITU) poate fi febra. Din cauza absentei unor simptome mai evidente, in cazul in care fetele sub varsta de doi ani sau baietii necircumcisi sub varsta de un an prezinta febra, numeroase asociatii medicale recomanda urocultura. Este posibil ca sugarii sa manance putin, sa vomeze, sa doarma mai mult sau sa prezinte semne de icter. La copiii de varsta mai mare, se poate declansa o incontinenta urinara (pierderea controlului asupra vezicii urinare).
La persoanele in varsta
Simptomele infectiei tractului urinar sunt absente, in mod frecvent, la persoanele in varsta. Manifestarile pot fi vagi, incontinenta, modificarea starii mentale sau oboseala fiind singurele simptome. Unele persoane se prezinta la furnizorul de servicii medicale cu septicemie, o infectie a sangelui, ca primul simptom. Stabilirea diagnosticului poate fi complicata de faptul ca multe persoane in varsta prezinta incontinenta sau dementa preexistenta.
Infectia tractului urinar – cauze
E. coli este cauza a 80-85 % dintre infectiile tractului urinar, Staphylococcus saprophyticus fiind cauza a 5-10 % dintre acestea. Rar, acestea pot avea drept cauza infectii virale sau micotice.
Alte cauze bacteriene includ: Klebsiella, Proteus, Pseudomonas si Enterobacter. Acestea nu sunt frecvente si, de regula, sunt legate de anomalii ale sistemului urinar sau de cateterismul urinar. Infectiile tractului urinar cauzate de Staphylococcus aureus apar, de regula, dupa infectiile cu transmitere hematogena.
Sex
La femeile tinere active sexual, activitatea sexuala este cauza a 75-90 % dintre infectiile vezicii urinare, riscul de infectie fiind legat de frecventa raporturilor sexuale. Sintagma „cistita din luna de miere” desemneaza fenomenul de ITU frecvente de la inceputul casatoriei. La femeile in postmenopauza, activitatea sexuala nu afecteaza riscul de dezvoltare a unei infectii a tractului urinar. Folosirea spermicidelor, independent de frecventa raporturilor sexuale, mareste riscul de infectii ale tractului urinar.
Femeile sunt mai predispuse la infectia de tract urinar decat barbatii deoarece, la femei, uretra este mult mai scurta si mai aproape de anus. Nivelul estrogenilor scade in timpul menopauzei, astfel ca riscul de infectie a tractului urinar creste ca urmare a pierderii florei vaginale cu rol de protectie.
Catetere urinare
Cateterismul urinar creste riscul de infectii ale tractului urinar. Riscul de bacteriurie (bacterii in urina) este intre trei si sase procente pe zi iar antibioticele profilactice nu sunt eficace in diminuarea infectiilor simptomatice. Riscul unei infectii asociate poate fi diminuat prin efectuarea cateterismului numai atunci cand este necesar, folosind tehnici aseptice pentru introducere, si prin mentinerea drenajului neblocat si inchis al cateterului.[10][11][12]
Altele
O predispozitie la infectiile vezicii urinare poate exista in familie. Alti factori de risc includ diabetul, necircumcizia si marirea volumului prostatei. Factorii care predispun la complicatii sunt destul de vagi si includ anomalii anatomice, functionale sau metabolice. O infectie a tractului urinar cu complicatii este mai greu de tratat si necesita, de obicei, o evaluare, un tratament si o urmarire mai agresive.
Infectia de tract urinar – tratament
Tratamentul de baza este reprezentat de antibiotice. Ocazional, in primele zile se prescrie fenazopiridina, pe langa antibiotice, pentru ameliorarea senzatiilor de arsura si urgenta mictionala, care apar in timpul unei cistite. Totusi, aceasta nu este o recomandare de rutina, din cauza preocuparilor legate de siguranta utilizarii, in mod special de riscul crescut de methemoglobinemie (nivelul de methemoglobina in sange peste valoarea normala). Acetaminofenul (paracetamolul) poate fi utilizat in caz de febra.